[Interviu] Diana Culic – despre muzică și viața de artist în România

diana culic

Când eram mică, visam să devim cântăreață, asta printre multe alte visuri legate de viitoare mea meserie. Chiar am adus în discuție cu părinții să mă duc la Conservator pe vremea în care eu nici nu știam ce înseamnă cuvântul. Visul meu s-a materializat în alt fel, și am devenit o altfel de artistă. De cuvinte, nu de note muzicale. Însă, alte persoane reușesc să își ducă la bun sfârșit visul și să urce pe scenă încrezătoare în propriile forțe, în aplauzele iubitorilor de muzică bună. Una dintre aceste persoane este Diana Culic, vocea feminină a formației Royal Avenue din Cluj Napoca și proaspătă profesoară de canto.

Cine este Diana Culic și ce face în viața de zi cu zi?

N-aș putea spune că știu prea bine cine sunt, poate pentru că nu am reușit încă să mă definesc altfel decât prin ceea ce fac: cânt, compun, scriu, citesc, dorm mult, filosofez mult, toate pe fundalul unei munci constante de creștere spirituală. Nu neapărat în această ordine.

Când ți-ai descoperit pasiunea pentru scenă și pentru muzică?

De mică am simțit chemarea muzicii. Ba mai mult, chiar compuneam de pe la vârsta de 8 ani, prima mea melodie fiind despre o floare. Nu am putut sta foarte mult timp departe de scenă, mai ales că zodia mea (Leu) are o afinitate față de spotlight. (Cel puțin așa zic astrologii).

Multă lume crede că e ușor să te urci pe o scenă și să cânți? Cât de multă pregătire este necesară pentru a performa la nivel profesionist?

Să te urci pe o scenă și să cânți este ușor! Mai ales de când cu pub-urile acestea care organizează constant seri de karaoke, cântatul nu mai e o problemă pentru nimeni. Însă să faci din asta o carieră, să muncești zilnic din dorința de a te perfecționa, să fii cel mai mare critic al tău și totodată să ajungi să îți recunoști și să-ți iubești valoarea artistică indiferent de gura lumii, nu e tocmai ușor. E nevoie de multă pregătire vocală, antrenament fizic – vorba aia, un cântăreț bun e un atlet bun, dar poate și mai important e să te autoeduci psihic și emoțional.

Care crezi că sunt cele mai importante calități pe care trebuie să le aibă un artist?

Diana Culic 3

Când spui artist spui un om transparent, curajos, vulnerabil, deschis și visător, capabil să-și expună sufletul în fața tuturor, dar nu oricum, ci într-o manieră frumoasă, creativă, autentică și armonioasă, cu care să se poată identifica cât mai mulți oameni.

Personal, apreciez acei artiști care la prima vedere par puțin duși de-acasă. Mi se pare că un strop de nebunie e esențial în a-ți da frâu liber creativității și a obține niște opere de artă valoroase. Artă care să transmită cu adevărat ceva, care să te facă să plângi sau care să-ți fericească viața, artă la care să te întorci ori de câte ori vrei să retrăiești acel ceva. Artă cu conținut profund. Nu sunt fana artiștilor ”matematici”, care fac totul la fix, parcă așa cum te aștepți. Dimpotrivă, îmi plac aceia care rup normele, care au ceva ciudat, care își exprimă adevăratul sine, cu bune și rele, indiferent de cât de mulți oameni îi blamează.

Pe piața muzicală din România, zilnic apar noi cântărețe, cu câte o piesă, maxim două, după care dispar. Cum comentezi acest fenomen? De ce crezi că nu există o constanță?

Tocmai despre ce vorbeam mai sus. Cred că în muzica din România sunt puțini artiști adevărați, dar mulți cântăreți de-a gata, ca să zic așa. Nu mai e greu să ajungi la TV în zilele noastre, iar despre exemplele de acest gen prefer să nu vorbim. Astfel, apar peste noapte cântăreți care primesc o piesă de la casele de producție, o cântă și la revedere. Ei propriu-zis nu au nimic de transmis, nu se cunosc, nu s-au întrebat vreodată care e scopul lor în viața asta, pentru ce vor să se facă auziți și văzuți de o țară întreagă. De fapt, cred că asta e o problemă a omenirii în general, nu doar în România și cu atât mai puțin doar în muzică. Lipsa conținutului – începând cu programele TV și terminând cu persoana fiecăruia dintre noi. Suntem foarte mulți oameni vii, dar morți pe dinăuntru, din păcate.

Cât de greu este unui artist să se afirme în România?

În zilele noastre, nu mai este atât de greu. Avem YouTube, Facebook, ca să nu mai zic de concursurile de talente de la TV. Mai greu este să intri în inimile oamenilor și să rămâi acolo.

Care sunt cele mai mari dificultăți pe care le-ai întâmpinat în cariera ta?

Mă pui pe gânduri cu întrebarea asta… Cred că cel mai greu mi-a fost să învăț să accept criticile și să fiu recunoscătoare pentru acestea, ajungând să le folosesc în avantajul meu. Să fiu deschisă la schimbare, la a asculta alte păreri și a verifica dacă nu cumva acestea sunt mai bune decât propria mea părere în ceea ce privește stilul meu de cântat. Până să înțeleg asta și să profit de criticile care îmi sunt aduse, am avut multe neînțelegeri cu oamenii din cercul meu profesional și am plâns mult. :))

Dar cu toate acestea, m-am simțit mereu împinsă parcă din interior de o dorință puternică de a merge mai departe și de a evolua, prin urmare nu aș putea spune că pentru mine drumul până aici a fost dificil. Am știut dintotdeauna că pentru a fi fericit, trebuie să-ți urmezi sufletul, indiferent de obstacolele care apar, iar asta m-a ajutat să trec peste orice. Poate de aici încolo vine greul. :))

Care este procesul prin care compui o melodie?

Îmi place să compun piese prin care să pot exprima acel ceva puternic din interiorul meu, fie că e vorba despre un sentiment profund de iubire, de recunoștință, de tristețe sau o experiență care m-a marcat într-un fel sau altul. De obicei compun când mă simt inspirată, iar atunci îmi dau seama că trebuie să mă așez la pian și să caut să cânt ceea ce aud în cap. E ca și cum aș auzi melodia înainte, iar eu doar transform ceea ce aud în acorduri, linie melodică și text. Timp de câteva ore, cu ajutorul telefonului pe post de recorder, înregistrez tot ce-mi vine. Apoi ascult, simt altceva, modific, iarăși înregistrez, iar ascult, ș.a.m.d, până ce ideile încep să prindă un contur, luând structura unei piese. În procesul acesta caut să respect câteva reguli: să simt că mă regăsesc în ceea ce compun și să-mi placă mie însămi foarte mult ceea ce iese la final. Cred că doar așa poți transmite oamenilor emoție.

De curând, ai început să oferi lecții de canto pentru copii? În ce constau aceste cursuri?

Da, e ceva ce mi-am dorit dintotdeauna și mai mult decât atât, de-a lungul anilor mi-am demonstrat că una dintre metodele cele mai eficiente de a evolua este să le explici altora. Are și logică dacă stai să te gândești!

Lecțiile de canto constau într-o serie de exerciții de tehnică vocală care îi ajută pe copii să ajungă la cea mai bună formă a vocii lor și să o dezvolte continuu. Pe lângă aceste exerciții, mă axez mult și pe explicarea unor noțiuni importante despre modul corect de a cânta, din punct de vedere tehnic. Este extrem de important să înțelegi ce se petrece în interiorul tău când cânți, fie că vizualizezi procesul într-un anume fel sau te ajuți de alte mici trucuri pentru a-ți influența mușchii și întregul aparat fonator să lucreze în favoarea ta.  Trebuie să știi ce faci când cânți, altfel spus ”să te prinzi” și să poți aplica ceea ce înveți la orele de canto și atunci când ești la tine acasă și studiezi singur o melodie. Nu e de ajuns să ”suni bine” când e profesorul lângă tine. Așadar, scopul meu e să îi ajut pe copii să priceapă ce au de făcut de tineri, astfel încât să le fie ușor să cânte pentru tot restul vieții lor.

Pe lângă asta, vreau să îi ajut să-și depășească fricile pe care le au cu privire la cântat. Eu însămi am avut de parcurs un drum destul de anevoios în ceea ce privește încrederea în mine ca artistă. Mi-au trebuit mulți ani de muncă pentru a reuși să-mi exprim liber ființa în muzică. Încă mai muncesc la asta și învăț zi de zi cum să fiu mai autentică, mai încrezătoare și mai profundă în ceea ce transmit.

De asemenea, pentru cei interesați de piese proprii, putem lucra și la compoziții.

Cu ce crezi că te diferențiezi față de alți profesori de canto?

De-a lungul anilor, am trecut eu însămi prin mâna mai multor profesori de canto, fiecare ajutându-mă, într-o măsură mai mică sau mai mare, să înțeleg ce am de făcut. Fără a fi nerecunoscătoare, trebuie să spun că unii dintre aceștia mi-au făcut mai mult rău decât bine din punct de vedere vocal, însă acest lucru m-a ajutat într-un final să pot să diferențiez o tehnică bună și un stil eficient de predare de altele mai puțin benefice.

În prezent, lucrez cu o profesoară excelentă căreia îi datorez o mare parte din înțelegerea pe care am dobândit-o în ultimul timp, cu privire la întregul proces de cânt. Tot datorită ei am putut să înțeleg cât este de important să știi ceea ce faci, nu doar să deschizi gura mare și să zbieri cu putere până răgușești.

Ceea ce vreau eu să dezvolt, atât în propria-mi tehnică vocală cât și în cazul elevilor mei, este o tehnică durabilă, un mod sănătos de a cânta, ușor pentru cântăreț, natural și care să nu aducă nici un prejudiciu vocii. M-au pasionat dintotdeauna vocile puternice, rezonante și foarte flexibile, cu o tehnică fără cusur, motiv pentru care le-am studiat în amănunt, încă le studiez și le voi mai studia mulți ani de-acum înainte.

Sincer vorbind, nu pretind că știu eu mai multe decât alți profesori de canto sau că sunt o vocalistă foarte strălucită la acest moment. Însă ceea ce cred că mă diferențiază față de alții e dorința asta arzătoare de a studia, de a evolua vocal, de a-mi cunoaște și a-mi stăpâni în totalitate caracteristicile vocii, de a ajunge de la ceva mediu la ceva excepțional. Mă fascinează ideea de a-mi extinde potențialul, de a-mi descoperi noi calități vocale și de a transforma o voce ”mică” într-una ”mare”. Iar asta este ceea ce vreau să fac și cu elevii mei.

Pe lângă asta, vreau să îi ajut pe acești copii să meargă pe drumul pe care și l-au ales. Vreau să fac din ei niște oameni mai buni, mai optimiști și mai fericiți. Vreau să le arăt că visele pot să devină realitate, chiar și la noi în România. Sunt o visătoare, știu, dar nu sunt singura, vorba cântecului!

Spune-ne câteva cuvinte despre trupa Royal Avenue.

Trupa Royal Avenue e locul meu de muncă, prietenii mei și a doua mea familie. Alături de ei am crescut foarte mult, atât profesional cât și personal. Suntem o echipă tânără și plină de viață, șase oameni energici îndrăgostiți de muzică. De curând ne-am făcut un studio de înregistrări cu sală de repetiții, de care suntem foarte, foarte mândri. Viețile noastre înseamnă repetiții, glume, uneori discuții contradictorii, multe evenimente împreună, idei de piese proprii, planuri mari de viitor și câteodată Fifa. :)) Ce să mai zic, sunt bucuroasă și recunoscătoare că fac parte din echipa aceasta și cred că nu puteam avea un ”job” mai potrivit și o echipă mai frumoasă! Pe pagina noastră de facebook avem o grămadă de video-uri, poze și alte materiale cu noi, așa că vă invit cu drag să ne urmăriți și să veniți la concertele noastre! 😀

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here