[Review] Îmblânzitorul apelor – A.R. Deleanu

Flavius Ardelean (cunoscut sub pseudonimul literar A.R. Deleanu) creează prin romanul său de debut, „Îmblânzitorul apelor” (2012), o lume apăsătoare, tulburătoare, construită în jurul unei povești de dragoste. Dacă rezonezi cu stilul său, cartea te va vrăji pur și simplu și o vei citi fără să o mai lași din mână până la final.

Scriitorul știe să se joace atât de bine cu cuvintele încât își face cititorul să simtă intensitatea durerilor fizice și sufletești ale personajelor din casa care plutește pe ape, să audă vuietul apei care a cuprins tot pământul, să simtă foamea puternică  a celor din casă. Tabloul creat este palpabil, i se simte mirosul și i se vede culoarea.

Personajele cărții lui Flavius Ardelean nu sunt numeroase, le poți reține ușor, chiar dacă nu au nume: el, ea, fratele mare, fratele mijlociu, gemenele, tatăl, fetița. Fiecare se distinge printr-o notă aparte: scriitorul, iubita, drogatul, religiosul, etc. Cititorul se poate identifica cu oricare dintre personaje, le poate asemăna cu orice persoană reală din viața sa.

Romanul începe în lumea reală, pe o ploaie care pare că nu se va mai opri vreodată, în biroul unei edituri, unde lui, scriitorului îi este refuzat manuscrisul. Încet, fără să își dea seama, cititorul alunecă în lumea cealaltă, a visului. De fapt, tot romanul este o superbă pendulare între fantastic, real și trecut, este o căutare a iubirii pierdute, a sinelui și a speranței.

Cititorul trebuie să țină pasul cu ritmul alert al „plimbărilor” între cele trei planuri, altfel riscă să se piardă, întocmai ca el… scriitorul… personajul.

„Pentru o clipă, cu un picior în vis, cu celălalt în cameră, a uitat unde se află. Nu mai știa cine e, nici de ce, nu mai știa nimic.”

Realul și fantasticul sunt dominate de apa care a luat totul: manuscrisul pe care el l-a pierdut pe străzile inundate, iubita care a dispărut în orașul acoperit de ape, casa care a fost luată de apa care a învăluit totul.

Dispariția iubitei din peisaj, pe care el o caută și apoi îi scrie scrisori pe paginile unui caiet găsit în casă, aproape că te face să simți cum îți pierzi mințile, întocmai ca el, cel care o așteaptă pe ea și o întreabă la un moment dat, în acele scrisori: „Dacă înnebunesc, mă mai iubești?”. Simți și disperarea sfârșitului lumii pe care o creează Flavius Ardelean în romanul său, prin unul dintre frați: “Poate foc, poate apă, dar era timpul, mă auzi? Trezește-te și acceptă situația, e sfârșitul”.

Scriitorul nu ezită să introducă și câteva elemente macabre, întâlnite atât de des în celelalte cărți ale sale („Acluofobia”, „Bizaroproze”, „Scârba sfântului cu sfoară roșie”): „…plămânii i s-au umplut cu toate gazele și duhorile unui corp năpădit de moarte ca de păduchi”.

Merită să citiți întreaga poveste a personajelor fără nume care plutesc cu casa, pe o întindere nesfârșită de ape. „Îmblânzitorul apelor” este genul acela de roman altfel, pe care ai vrea să nu se termine niciodată. Este acel gen de carte care odată ce ai terminat-o vrei să o recitești și să o recomanzi și altora.

_____________________________________________________________________

Îmblânzitorul Apelor – A. R. Deleanu

Gen: Beletristică / Dragoste

Data lansării: 1 ianuarie 2012

Comentarii