E timpul ca micuțul tău să meargă la școală, iar acum începi să te gândești care e cea mai bună unitate de învățământ, ca să îi poți oferi cea mai bună educație posibilă. Înainte să decizi însă, îți recomand să te informezi bine despre ce presupune fiecare tip de învățământ și cât de bine se pliază fiecare pe personalitatea și nevoile copilului tău, dar și pe așteptările pe care le vei avea de la școala respectivă. Ca să te ajut, îți ofer aici câteva informații comparative între învățământul de stat și cel privat din România.

Învățământul de stat

Cea mai pregnantă diferență între sistemul de învățământ bugetar și cel privat este cea financiară. În învățământul de stat, copilul tău are acces la învățământ în mod gratuit, beneficiind tot gratuit și de manuale. Din acest motiv însă, profesorii nu sunt întotdeauna suficient de motivați financiar (și suficient de pasionați) de educația copiilor din școli. Totodată, profesorii din școlile de stat sunt verificați constant de către inspectorate și pot avea mai multă experiență în educație. De cealaltă parte a baricadei, elevii sunt mai mulți și mai diverși în sistemul educativ de stat. O clasă poate avea până la 32 elevi ceea ce poate însemna mai multă socializare pentru copilul tău, însă și o atenție deficitară din partea profesorului care nu se poate ocupa de toți copiii din clasă în detaliu.

O altă diferență majoră vizibilă în școlile publice este încurajarea competitivității prin selectarea copiilor care reușesc să iasă în evidență la anumite materii și trimiterea acestora la concursuri și olimpiade.

Învățământul privat

Spre deosebire de școlile publice, o școală privată poate însemna un sacrificiu financiar foarte mare pentru părinții români. Însă, școlile private sunt de obicei dotate mai inovativ din punct de vedere tehnologic și al metodelor de educare. Totodată, în taxa plătită de părinți (care poate urca chiar peste 5000 de Euro anual) pot fi incluse și servicii de afterschool, transport, asigurarea siguranței copilului și chiar două mese sănătoase pe zi. La o școală privată, clasele sunt compuse dintr-un număr mai mic de copii, ceea ce înseamnă că profesorul se poate axa pe nevoile fiecăruia dintre copii, însă asta oferă copiilor o șansă mai mică de a interacționa cu mai mulți copii sau cu copii din mai multe categorii sociale (pentru că unii părinți nu își permit financiar să ofere copiilor lor educație privată). Iar în ceea ce privește discriminarea rasială, deși școlile private au de obicei toleranță zero spre discriminări, socializarea interrasială și includerea minorităților rasiale în școli este mai mică, tot datorită nivelului financiar al părinților.

Școlile private care se axează pe sistemul Waldorf (pun accent pe creativitatea copilului și pe dezvoltarea artistică și practică) nu încurajează competitivitatea între copii. Acest lucru poate fi un avantaj sau dezavantaj pentru viitorul copilului tău.

O ultimă mențiune cu privire la învățământul privat pe care o voi face, se referă la faptul că din cele aproape 400 de școli private din România, majoritatea nu sunt acreditate de către Ministerul Educației, însă e posibil ca diplomele obținute aici să aibă o greutate mai mare în CV-ul copilului tău în cazul în care va decide în viitor să studieze sau să lucreze în străinătate.