logo
Search
Generic filters
Exact matches only

Ion Cantacuzino – descoperitorul vaccinului antiholeric

Ion Cantacuzino s-a născut la București, la 25 noiembrie 1863, fiind de-a lungul carierei sale academician, medic, microbiolog, profesor universitar, dar și fondator al Școlii Românești de Imunologie și Patologie Experimentală. Adesea cunoscut și sub prenumele Ioan, Cantacuzino a urmat studiile liceale și superioare la Paris, din 1882 până în 1895.

În 1895 devine absolvent cu titlul de Doctor în Medicină în urma tezei denumită Cercetări asupra modului de dstrugere a vibrionului holeric în organism. A lucrat mai apoi tot în Paris, la Institutul Pasteur, ca asistent al lui Ilia Mecinikov, studiind mecanismele imunitare ale organismului.

După întoarcerea sa în țară, a devenit în 1901 profesor de Medicină Experimentală la Facultatea de Medicină din București și în 1907 a fost numit Director General al Serviciului Sanitar din România. El a creat mai multe instituții importante, printre care și Institutul de Seruri și Vaccinuri (1921), care este astăzi denumit după numele său.

Ion Cantacuzino și-a concentrat carierea pe studierea vibrionului holeric și a vaccinării holerice, printre altele. În urma cercetărilor sale, Cantacuzino reușește să elaboreze o metodă de vaccinare antiholerică, denumită Metoda Cantacuzino. Aceasta se mai folosește și astăzi în țările unde mai sunt prezente cazuri de holeră.

Astfel, datorită lui, țara noastră a fost a doua din lume, după Franța, care a introdus vaccinul BCG (Bacilul Calmette-Guerin). Acest vaccin are în componență germeni cu virulență atenuată, pentru vaccinarea profilactică a nou-născuților împotriva tuberculozei.

Descoperirea acestui vaccin atât de necesar la vremea respectivă a reprezentat punctul culminant al carierei doctorului Ion Cantacuzino, deși munca sa a avut și alte rezultate remarcabile. El a mai studiat și imunizarea activă împotriva dizenteriei și febre itifoide, etiologia și patologia scarlatinei.

Datorită performanțelor sale, Ion Cantacuzino a fost denumit membru titular al Academiei Române din 1925, membru în Comitetul de Igienă al Ligii Națiunilor, al societăților de Biologie, de Patologie Exotică și al Academiei de Științe din Paris. De asemenea, el a primit titlul de Doctor Honoris Causa de la mai multe universități importante din Europa: Lyon (1922), Bruxelles (1924), Montpellier (1930), Atena (1932) și Bordeaux (1934).

Omul de știință s-a stins din viață la vârsta de 71 de ani, la 14 ianuarie 1934, în București.

Newsletter
Începe-ți dimineața cu o cană de cafea și articole interesante de la noi
*Respectăm dreptul la intimitate și luăm în serios protejarea datelor

Recomandări

Comentarii

One Response

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *