logo
Search
Generic filters
Exact matches only

Ștefan Odobleja – părintele ciberneticii

Ștefan Odobleja a fost un medic militar român recunoscut ca și precursorul ciberneticii, în urma publicării lucrării sale de căpătâi, în 1938, la Paris, numită ”Psihologia consonatistă”.

Omul de știință s-a născut în 1902, în satul Izvorul Aneștilor situat în județul Mehedinți. El a profesat ca și medic militar în mai multe orașe din România, și a lăsat în urmă 50.000 de pagini de studii.

Scrierile sale au atras persecuții din partea regimului comunist care a găsit ideile lui Odobleja „neconforme” cu ideologia practicată la momentul acela în România.

Lucrarea „Psihologia consonatistă” a fost ignorată mai ales din cauza începerii celui de al doilea Război Mondial, iar 10 ani mai târziu americanul Norbert Wiener, a venit cu aceleași concepte, însă le-a acordat și un scop practic. Lucrarea sa, ”Cybernetics: Or the Control and Communication in the Animal and the Machine” a dat numele a ceea ce cunoaștem astăzi ca și „cibernetică”.

Scuza cu lipsa răspândirii publicației sale nu prea ține pentru că în decursul anilor 1939-1942, au fost trimise din partea autorului nu mai puțin de 150 de exemplare la persoane și mari biblioteci din Europa, Asia sau America. Interesant este că doi americani, asistenți ai lui Wiener au participat la o conferință la care Odobleja și-a expus ideile, astfel că e posibil ca aceasta să fi fost sursa de inspirație pentru matematicianul american.

Odobleja a explicat numai cum funcționează psihicul uman pe baza feedback-ului, însă Wiener a utilizat acest concept în tehnologie.

După ce a citit biografia lui Wiener, Odobleja ți-a dedicat tot restul vieții pentru a demonstra faptul că el este cel care a scris prima dată despre cibernetică și că aceasta derivă din psihologie.

Ștefan Odobleja avea planuri mari cu lucrarea sa care conținea aproximativ 900 de pagini. El vedea ”Psihologia consonatistă” mai mult ca pe un sumar al viitoarelor 20-30 de volume pe care ar fi dorit să le scrie pe această temă.

Omul de știință s-a stins din viață în 1978 și multe dintre lucrările sale au fost publicate după moartea sa. A primit post-mortem titlul de membru al Academiei Române în anul 1990.

Ca și Nicolae Paulescu, acesta a ratat premiul Nobel printr-o nefericită conjuctură rezultată din începerea războiului, pretențiile regimului comunist, lipsa susținerii din partea comunității academice internaționale și științifice.

Românii sunt datori să cunoască măcar o parte din ceea ce conaționalii noștri au dăruit lumii întregi, să fie mândri de realizările acestora și chiar să ambiționeze și ei să demonstreze cât de buni sunt în oricare domeniu de activitate.

Newsletter
Începe-ți dimineața cu o cană de cafea și articole interesante de la noi
*Respectăm dreptul la intimitate și luăm în serios protejarea datelor

Recomandări

Comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *