Bucătăria canadiană a fost influențată de coloniștii europeni care au debarcat în zonă, la fel ca și cea din Statele Unite. Aceste influențe s-au îmbinat bine cu obiceiurile culinare ale nativilor, formând ceea ce azi stă la baza bucătăriei canadiene. Canada este cel mai mare exportator de sirop de arțar și totodată țara care a inventat semipreparatele cu macaroane și brânză. Te provoc să încerci 10 preparate locale dacă ajungi în zonă.

Poutine

Sursă foto: © Foodio

Există două teorii despre originea acestui fel de mâncare. Unul spune că își are originea într-un preparat britanic asemănător (chips, cheese and gravy), altul că a originat în anii ’50, când un bucătar ar fi strigat nervos că iese o mare mizerie (poutine=mizerie în slangul din Quebec) dacă adaugă bucăți de brânză peste cartofii prăjiți. Asta pentru că Poutine este preparat aruncând câteva bucăți de brânză peste cartofii prăjiți și apoi adăugat un sos maro, pe bază de carne (gravy).

Bloody Caesar

Sursă foto: © Fergy

Bloody Caesar e un verișor mai distant al cocktailului Bloody Mary, doar că în loc de suc de tomate se folosește de un amestec de suc de tomate și scoici (clamato), mixat cu votcă și servit cu țelină și limetă. Numele, cunoscut și ca Caesar, provine de la o exclamație a britanicilor care l-au încercat. Băutura a fost inventată în 1969 de un manager de restaurant canadian, care a numit cocktailul Caesar inspirat de rădăcinile sale italiene. Un britanic care îi era client obișnuit a exclamat „Walter, that’s a damn good bloody Caesar” („bloody” este folosit în slangul britanic pentru a evidenția diferite situații). Astfel, băutura a luat și cuvântul bloody în denumire, având ca motiv și diferențierea de Bloody Mary. Băutura este extrem de cunoscută în Canada, dar necunoscută lumii.

Beavertails

Sursă foto: © Alina – Gianina Ciobanu

Această gustare canadiană se traduce „coadă de castor”, datorită faptului că este plată și poate fi asemănată cu langoșele românești (și cele ungurești). Practic, Beavertails este un aluat dospit, întins astfel încât să se asemene cu coada unui castor și prăjit în ulei. Se mănâncă cald cu diverse toppinguri. Același aluat este numit în SUA „urechi de elefant”.

Tarte cu unt

Sursă foto: © Dreambigphotos

Aceste tarte mici sunt consumate în special de către canadienii vorbitori de engleză și, mai cu seamă de cei din estul Canadei. Desertul este unul simplu, făcut dintr-un aluat pentru plăcintă, unt, zahăr, stafide, sirop de porumb și ouă. Tartele sunt făcute de obicei de mărimea unor brioșe (de fapt sunt făcute chiar în tava pentru brioșe), având exteriorul crocant și un interior moale și delicios. Aceste tarte sunt atât de înrădăcinate în cultura canadiană încât există competiții anuale pentru cele mai bune tarte cu unt.

Batoane Nanaimo

Sursă foto: © Simone Van Den Berg

Unul dintre cele mai iubite deserturi canadiene este unul care poartă numele orașului în care a fost creat. Este o combinație între un blat crocant din biscuiți zdrobiți, cu o cremă de brânză și glazură de ciocolată. Tortul este dat la rece pentru a se lega (este fără coacere) și apoi tăiat în batoane numai bune de mâncat. Există peste 100 de rețete de batoane Nanaimo, astfel că ai opțiuni din care să încerci.

Tourtière

Sursă foto: © Martiapunts

Tourtière este unul dintre alimentele preferate ale canadienilor vorbitori de franceză, în special ale celor din Quebec, de unde este originar. Preparatul este de fapt un fel de plăcintă cu carne, consumat de obicei la cina de revelion, dar care poate fi făcut și în restul anului. Felul de carne folosit pentru prepararea plăcintei depinde de zona în care această plăcintă este făcută, astfel că poate fi făcută și cu pește, dar și cu carne de porc, vită sau vânat.

Bagels de Montreal

Sursă foto: © Heike Rau

Chifla bagel (în formă de gogoașă) a fost introdusă în SUA și Canada de către imigranții evrei, însă în Montreal, chifla bagel este făcută puțin diferit. Aici inelușul este mai mare decât la un bagel obișnuit, interiorul mai dens și exteriorul este presărat cu semințe de mac sau de susan. Aluatul conține ouă și miere, pentru a-i oferi acea densitate caracteristică.

Bannock

Sursă foto: © Bojan Pavlukovic

Bannock este un fel de pâine care își are originile în bucătăria nativă a continentului, înainte de colonizarea acestuia de către europeni. Variații ale acestui produs de panificație se găsesc atât în cultura inuiților (Canada și Alaska), cât și în celelalte culturi indigene continentului american. Pâinea poate fi folosită într-o mare varietate de feluri, la diferite preparate și sandvișuri.

Sandviș cu carne afumată din Montreal

Sursă foto: © Robyn Mackenzie

Ceea ce face ca acest sandviș să fie atât de special este pastrama afumată pe care o conține. Metoda prin care această carne este preparată este specifică Montrealului. Înainte să fie afumată, carnea este așezată într-o saramură cu coriandru, piper, usturoi și semințe de muștar, care îi oferă la final un gust deosebit. Sandvișul se face din pâine de secară, unsă cu muștar și apoi pusă peste felia de carne afumată.

Sirop de arțar

Sursă foto: © Loulouphotos

Nu puteam încheia recomandările canadiene fără să menționez siropul de arțar, nu-i așa? Doar e cel mai caracteristic produs canadian. Legenda spune că acesta a fost descoperit întâmplător de nevasta unui inuit, după ce bărbatul său a scos din copac toporul pe care îl împlântase cu o seară înainte. Din copac a început să iasă un lichid transparent, pe care femeia l-a confundat cu apă, atunci când s-a strâns într-un vas așezat la poalele copacului. Femeia l-a folosit în mâncare, crezând că e apă, iar rezultatul a fost o mâncare dulce și delicioasă. Siropul de arțar se face din seva unor specii de arțari, prin fierbere și poate fi folosit ca îndulcitor natural pentru ceai, cafea sau deserturi.