Numele meu este Andrada Nistorică sau simplu – Dada – așa cum mă știu cei din lumea dansului latino și cum îmi spunea sora mea încă de când eram mică.
Sunt mama unui băiețel minunat de 6 ani, soție, instructor de dans, „antreprenor”, iar mai întâi de toate acestea, sunt un simplu om, la fel ca tine. Un om cu multe visuri, dorințe, cu frici și întrebări, cu mult entuziasm în suflet și mereu cu multe idei prin minte, idei ce abia așteaptă să prindă contur… E nevoie doar de o Dada mai organizată și mai curajoasă care să le dea viată. Lucrez la asta. 😊
Am pus acele ghilimele la cuvântul „antreprenor” deoarece, CONȘTIENT, sunt doar la început pe acest drum și mai am atâââât de multe de învățat și de experimentat.
Ca și formare, sunt inginer constructor. Am studiat 6 ani în cadrul Universității Tehnice din Cluj-Napoca – construcții civile (da, pe hârtie sunt dna Inginer Constructor), ca mai apoi să devin instructor de dans și co-owner la BAILArte Dance School și să îi învăț pe oameni să danseze, să se (re)descopere prin dans.
„Ai făcut 6 ani de Poli ca sa predai dans?” – este întrebarea din mintea multor persoane cu care interacționez și uneori apare chiar și în mintea mea, recunosc. Da! Exact asta am făcut! Am avut curajul (sau nebunia) de a-mi urma pasiunea și de a face lucrurile care îmi plac și nu regret deloc. E o călătorie provocatoare și în același timp atât de frumoasă.
Când ți-ai descoperit pasiunea pentru dans?
Eu sunt din Zalău – un orășel micuț, drag sufletului meu. Primii pași de dans, primele spectacole, acolo le-am avut, alături de Roxana Câmpean și de Zânele Zalăului. A fost o perioadă tare frumoasă, cu repetiții, scenă, spectacole și sunt recunoscătoare pentru ea. Acolo/atunci s-a sădit sămânța și dragostea pentru dans.
Pasiunea, cu adevărat, mi-am descoperit-o la Clujul nostru drag, într-o zi de mai a anului 2010, „într-un beci de pe Dorobanților”- beciul care mi-a schimbat viața și mi-a adus cele mai frumoase experiențe din viața mea. De fapt, nu beciul a fost sursa schimbării, ci oamenii din el – Cotiso, Carolina și toate persoanele pe care le-am întâlnit mai apoi acolo.
Încă de la primul meu curs de salsa și bachata de la BAILArte Dance School, am simțit un entuziasm și o bucurie aparte, ceva ce nu mai simțisem până atunci. Parcă eram un copil care mănâncă ciocolată pentru prima dată în viața lui. Mi se părea ireal – oamenii foarte prietenoși, deschiși, muzica minunată, dansul în sine, carisma instructorilor…. a fost un mix de elemente care pentru mine a fost magic și m-a făcut să mă îndrăgostesc iremediabil de dans – de salsa, de bachata, de BAILArte…iar mai apoi de Cotiso 😊)
Ce înseamnă pentru tine un show reușit?
Eu sunt mai atipică, cred, pe partea aceasta. Apreciez și mă inclin mereu în fata show-urilor foarte curate din punct de vedere tehnic, cu acel sincron mai mult decât perfect. Știu câtă muncă și cât efort e în spatele unor momente de acest fel. Însă, apreciez și un show de amatori, un show de oameni simpli care după o lună, două, trei sunt pentru prima dată pe scena și dau ce au ei mai bun. Nu e perfect, însă e o reușită și mă bucură. Spiritul latino nu e despre perfecțiune și rigiditate, e despre libertate, bucurie, emoție.
Indiferent de nivelul de show-uri la care ne referim, pentru mine un show reușit este cel care reușește să îmi transmită o emoție, care e una cu muzica și mă transpune într-o poveste. E o viziune personală, dar genul acesta de show-uri mie îmi bucură sufletul și ochii.
Cum te simți atunci când dansezi?
Depinde câți ochi privesc 😊)
Întotdeauna mă simt bine atunci când dansez, indiferent că vorbim de dansul în pereche, pe scenă sau individual, însă ceea ce rezonează cu adevărat cu sufletul meu este dansul în pereche. Mă fascinează conexiunea și complicitatea dintre parteneri, felul în care poți să comunici doar prin intermediul mișcării și al muzicii, al privirii. Uneori pare ireal de frumos.
Atunci când sunt în stare de flow și dansez de o vreme, parcă nu mai există timp și spațiu. Totul se contopește, sunt doar eu, muzica și partenerul. E libertate totală și extaz, greu de descris în cuvinte. Când dansez singură nu mi-am găsit încă flow-ul și nici acea libertate totală pe care mi-o oferă dansul în pereche. Îmi e mai dificil să îmi ies din minte și să mă contopesc total cu muzica. Nu ți se pare un paradox? Să te simți liberă atunci când totul este condus de bărbat/leader…
Știu că toate show-urile voastre au fost făcute de către voi. Ce v-a inspirat în acele momente ca să creați?
Pentru noi, pentru mine, muzica e cea care dă tonul unei coregrafii. E important ca piesa să mă inspire, să aibă un mesaj puternic și să trezească în mine un sentiment, să am acei „fluturi în stomac” atunci când o ascult. De acolo pornește totul.
Toate coregrafiile de bachata pe care noi le-am creat, au început cu o piesă care ne-a plăcut – fie partea melodica, fie mesajul transmis.
Țin minte că pentru aniversarea a 9 ani de BAILArte Dance School am ales o piesă cu influențe flamenco. Îmi place la nebunie vibe-ul acesta spaniol și pasiunea din piesele lor. Am început coregrafia cu aproape 20 de perechi. Eu și Cotiso eram foarte entuziasmați de coregrafie, de piesă. La prima întâlnire cu formația de bachata, am pus piesa pentru a o asculta împreună. Nimeni nimic. Niciun feedback, nicio reacție. Am început să predăm, figuri frumoase, muzicale, în ton cu piesa, însă la fel, nicio reacție. Oamenii nu erau obișnuiți cu astfel de influențe în piesele de bachata și erau oarecum neîncrezători. Țin minte că mi-a tăiat puțin din entuziasm lipsa de feedback, însă după ce s-au obișnuit cu piesa și au înțeles ce transmite, a fost de vis. A fost cea mai apreciată și cea mai dansată coregrafie de bachata pe care am făcut-o.
Care este stilul tău de dans preferat? De ce?
Cel mai mult, pentru că mă reprezintă acum, bachata, însă nu aș putea să spun că e stilul meu preferat și știi de ce? Pentru că topul preferințelor mele se schimbă în funcție de starea mea de spirit, de cum mă simt , de muzică, de atmosferă.
Astfel, când sunt plină de energie și cu mult chef de dans, îmi place mult să-mi inund sufletul cu salsa – cu libertate, dinamică. Kizomba este refugiul meu în zilele în care simt nevoia să-mi liniștesc sufletul și mintea și vreau doar să închid ochii și să mă abandonez în brațele partenerului. Bachata e în fruntea clasamentului atunci când am nevoie de pasiune, conexiune și libertate. Pentru mine e combinația perfectă de ingrediente atunci când vreau să mă simt încrezătoare, senzuală.
Acesta este avantajul major, al dansatorilor care știu mai multe stiluri de dans. Pot sa jongleze cu ele, astfel încât să se bucure la maxim de fiecare experiență pe ringul de dans. Asta iubesc eu cel mai mult la dansatorii din România. Faptul că majoritatea știu cel puțin 2 stiluri de dans și astfel te poți bucura mai mult de tot ce are muzica și dansul de oferit.
Ce efecte a avut pandemia în activitatea ta?
M-aș raporta la timpul prezent și aș spune că pandemia încă are efecte negative asupra activității noastre, dar și asupra mea ca om, din punct de vedere psihic și emoțional.
Sigur că am găsit și părți pozitive ale acestei perioade și am reușit să mă bucur mai mult de copilul și de soțul meu și să mă ocup de alte proiecte personale, însă tot cu o anumită frică și incertitudine în suflet.
Am închis ușile școlii noastre de dans în 11 Martie și tot pe atunci am anulat primul nostru festival – Cluj Kizomba Festival. Când ne-am oprit activitatea la BAILArte Dance School, nu ne gândeam nici o secundă că va dura atât. Am privit-o mai mult ca pe o mini-vacanță de 2-3 săptămâni pe care oricum ne-o doream de mult. Însă când a fost nevoie să anulăm un eveniment la care muncisem aproape 1 an de zile, mi-am dat seama ca nu e de glumă și că toată nebunia asta va mai dura. În momentul acela, s-a instalat un sentiment aproape permanent de frică și incertitudine, pe care și acuma îl simt în stomacul meu.
Au trecut de atunci aproape 8 luni fără activitate sau cu foarte puțină activitate. Am anulat și cel mai frumos și mai așteptat eveniment al nostru – TSF – Transilvania Salsa Fest. A fost dureros. Impactul financiar a fost și este cel mai mare și mai apăsător, apoi impactul social.
Obișnuită cu zeci de cursanți în sală, cu petreceri săptămânale, cu evenimente cu sute de persoane, cu energie, socializare, prietenie, acum e greu când nu mai ai nimic din toate astea. Ca și instructor, energia ți-o iei de la oamenii din sala de dans, de la oamenii cu care interacționezi. E greu, dar încă rezistăm. Din pacate nu toate școlile de dans au reușit să supraviețuiască acestei perioade și e atât de trist.
Cum te-ai adaptat la situația din piață?
Ne-am dorit tare mult să păstram legătura cu cursanții noștri și să le oferim în continuare contexte în care să se poată bucura de dans și de ceea ce are el de oferit, așa că ne-am reorientat pe partea de cursuri online.
La început am filmat tutoriale de dans gratuite, pentru fiecare stil de dans predat la noi și le-am postat fie pe grupurile interne ale fiecărei grupe sau pe pagina noastră de Facebook. Am ținut cursuri live pe Facebook și pe alte platforme pentru toți cei care ne urmăresc și cei care ne-au susținut în perioada această dificilă.
A fost și este tare grea această reinventare. Partea umană și partea socială este specificul scolii noastre de dans și până la urmă specificul stilurilor pe care noi le predăm și le dansăm, așa că partea de predat online nu pot spune că ne vine ca o mănușă, din contra. E mult mai dificil să predai în fața unei camere de filmat decât în fața a sute de oameni care sunt în aceeași sală cu tine.
Eu am simțit nevoia să rămân conectată la ceea ce îmi aduce zâmbetul pe buze și am simțit că e important să împărtășesc pasiune mea – dansul – și cu restul lumii. Mi-am dorit să aduc puțină bucurie și mișcare în viețile cât mai multor oameni și să îi fac conștienți de cât de multe are dansul de oferit, așa că am creat 3 mici proiecte de suflet, bine-înțeles, bazate pe dans, în special pe bachata.
Am creat un mini-curs, gratuit, pentru toate femeile care își doresc să se bucure de beneficiile dansului din confortul casei lor. Se numește „(Re)descoperă-te prin dans! – Învață primii pași de bachata și experimentează cea mai simplă metodă de a uita de griji, de a arde calorii și de a te simți mai elegantă, mai feminină, mai încrezătoare.” și se poate accesa aici: www.andradanistorica.ro/minicurs.
Apoi, pe pagina mea personală de Facebook am creat proiectele #2de8cuDada și #JoiEpentruDansinDoi. În fiecare zi de luni (aproape) postez un mic tutorial de bachata lady styling pentru diferite nivele, în special pentru începători, iar joia postez câte un tutorial video de bachata pentru cupluri/în pereche. Toate aceste proiecte sunt gratuite și le ofer cu dragă inimă tuturor celor care au nevoie de ele.
Puteam să facem lucrurile mai bine sau altfel? Desigur! Am făcut și facem în continuare ceea ce putem și știm noi mai bine acum, în acest moment!
Care sunt planurile de după pandemie?
Știi care e primul lucru care mi-a acum venit în minte? Seniorii – tinerii mei de multă vreme. Abia aștept să îi revăd pe seniorii de la Centrul de Zi pentru Vârstnici nr. 1, din Cluj-Napoca, să dansăm, să râdem și să ne bucurăm de fiecare moment împreună, de fiecare notă muzicală și de fiecare pas de dans.
Îmi aduc aminte de domnul Marcel care mereu ne întreba atunci când mergeam la Centru – „Ce zi e azi?” Și știi care e răspunsul lui – „E cea mai frumoasă zi din viață!”
Așa că planurile mele de acum și de după pandemie sunt să mă bucur mai mult de viață, de momentul prezent, de ceea ce am și de ceea ce sunt acum. Să iubesc mai mult și să mă îngrijorez mai puțin, să am curaj să fac în continuare lucrurile care aduc bucurie sufletului meu și să aduc dansul în viețile și sufletele cât mai multor oameni.
Aaa….și un plan post-pandemic sau mai bine zis un vis, ar fi să mă mut cu familia mea în Italia pentru o perioadă de 6 luni de zile sau 1 an. 😀
Ce mesaj ai pentru oamenii care ne citesc?
Mesajul meu pentru tine, cititorule, este același pe care mi-l spun și mie și pe care mi-l repetă și soțul meu, recunosc 😊) .
În viață și călătoria e importantă, nu doar destinația. Bucură-te de călătorie și adu-ți aminte să-ți găsești timp pentru lucrurile care te fac cu adevărat fericit. Iar dacă nu știi ce anume te face fericit, experimentează!
Îmi vine acum în minte expresia din italiană „Dolce far niente” – a face dulcele nimic. În secolul acesta al vitezei, al nesomnului și al burnout-ului aș vrea să ne putem bucura cu toții de acest concept unde tot ce contează este să trăiești momentul și să te bucuri de prezent, de gândurile tale, de visurile tale, de tine. Fără stres, fără presiune. Îmi doresc să ne bucurăm cu toții de un moment „fără a face nimic” , doar să fim și atât.
Facebook: Andrada Nistorică
