Search
Generic filters
Exact matches only

Clujul și legendele sale: Judele care a salvat orașul

Orașul nostru „comoară” a fost unul prosper încă din Evul Mediu. Acesta avea bogății datorită oamenilor muncitori care locuiau aici. De-a lungul timpului, multe popoare au încercat să cucerească această zonă, însă puțini au reușit cu adevărat. Pe la jumătatea secolului al XVII-lea, judele (funcție asemănătoare cu cea a unui primar în zilele noastre) Clujului era Linczig János. Însemnările acestuia despre câteva evenimente reale petrecute la poarta orașului au dus la formarea unei legende despre cum Linczig a salvat Clujul de turci.

Linczig János, jude într-o perioadă grea

Însemnările lui Linczig ne oferă câteva adevăruri istorice cu privire la evenimentele care au avut loc în perioada cât acesta a ocupat funcția de jude. Cea mai mare problemă cu care Clujul se confrunta în acea perioadă erau încercările de cucerire ale turcilor. De fapt, în 1658, acesta notează în jurnalul său cum că „Domnul şi-a îndreptat asupra noastră supărarea, aducând asupra ţării noastre duşmanul păgân nemilos: hanul tătarilor cu peste zeci de mii de tătari, paşa de la Silistra cu multe mii de turci şi cei doi voievozi din ţările româneşti cu mii de curteni”. Tot în aceste însemnări, acesta povestește cum a fost trimis să ducă daruri căpeteniei tătarilor și sultanului, pentru ca orașul să fie cruțat. Mai mult, în jurnalul său, el chiar enumeră detaliat daruruile oferite turcilor.

Turcii au încercat asedierea Clujului în luna septembrie 1658, iar atunci, înfricoșați, clujenii îl trimit pe judele orașului, Linczig János, să intre în tratative cu cei care conduceau armata. 38 de mii de taleri (bani) și multe bunuri pretențioase mai târziu, Clujul a fost cruțat. Totuși, în acea perioadă (1658 – 1661), Clujul a fost asediat de 3 ori, ajungând să devină un oraș distrus și pustiu și fiind nevoie de mulți ani pentru a-și recăpăta gloria.

Orașul cu ziduri de aur

Legenda spune că armata tătară a vrut să asedieze Clujul pentru că, știind că i se spune „orașul comoară”, credeau că zidurile acestuia sunt construite cu aur. Odată ajunși la poarta cetății, sultanul l-a chemat pe judele acesteia, care era Linczig János, să iasă la discuții. Se spune că înainte să facă asta, judele a dat comandă cetățenilor să zidească poarta din interior după ce el iese pentru a discuta cu turcii. Potrivit poveștii, sultanul a încercat întâi să îl ademenească pe Linczig, să încerce să-l convingă să dea comanda să fie deschise porțile, însă judele a refuzat de fiecare dată. Apoi sultanul ar fi recurs la amenințări și promisiuni de a-l tortura pe jude. Se pare că în acest moment, Linczig ar fi cerut puțin timp pentru a se consulta cu oștenii săi, moment în care turcii, crezând că au reușit, i-au permis să facă asta. Însă, în loc să comande clujenilor să deschidă poarta, judele ar fi strigat exact opusul. Acesta a ordonat oamenilor de dincolo de poartă să îi ignore orice ordin de a deschide poarta, pentru că acel ordin va fi dat din teama torturii. Soldații s-au înfuriat și au dat să îl atace pe jude, dar sultanul i-a oprit, motivând acest lucru cu realizarea că orașul comoară nu poate fi cucerit. Astfel, judele ar fi salvat orașul de la asediu.

Chiar dacă legenda este varianta puțin mai interesantă și mai curajoasă a faptelor istorice, aceasta contribuie la sentimentul de mândrie al clujenilor și la spiritul nemuritor al orașului comoară.

Descoperă și alte legende din Cluj și întoarce-te pe Bună Dimineața Cluj miercuri, 25 mai, pentru o nouă legendă. 

Newsletter

Începe-ți dimineața cu o cană de cafea și articole interesante de la noi

*Respectăm dreptul la intimitate și luăm în serios protejarea datelor

Comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *