Generic filters
Exact matches only
Generic filters
Exact matches only

Privit ca încă o construcție megalomanică din epoca ceaușistă, Canalul Dunăre-Marea Neagră este de o mare importanță strategică pentru România, dar mai ales pentru țările care nu au ieșire directă la mare. Costurile au fost enorme, atât în privința vieților omenești, dar și a fondurilor necesare pentru acest canal.

Ideea construirii unui astfel de canal a început să prindă contur încă din anul 1837, atunci când un grup de specialiști britanici au elaborat un studiu din care a rezultat faptul că demararea acestei construcții ar costa prea mult, iar mijloacele tehnice de la acea vreme nu erau îndeajuns de bune, această părere fiind împărtășită și de specialiștii români.

Au multe mai existat multe propuneri în acest sens, însă regele Carol I s-a opus datorită costurilor exorbitante ale acestui proiect.

Este important de menționat faptul că viitorul academician, Aurel Bălgrăzan, considerat întemeietorul școlii românești de mașini hidraulice, a realizat în 1928 un studiu care a indicat practic traseul actual al canalului.

La îndemnul lui Stalin, Gheorghe Gheorghiu-Dej a început lucrările la Canalul Dunăre-Marea Neagră, în anul 1949, fiind întrerupte însă în 1955. După aproximativ 20 de ani, acestea au fost reluate în luna iunie a anului 1973 de către Nicolae Ceaușescu.

Pe data de 26 mai 1984, canalul a fost inaugurat sub numele de „Magistrala Albastră”. Chiar dacă ocupă numai locul 3 în lume ca mărime cu o lungime de 64.4 km, după Canalul Suez (192 km) și Canalul Panama (77 km), pentru canalul din România s-au excavat cu 25 de milioane de metri cubi mai multă rocă și pământ decât în cazul Canalului Suez, și cu 140 de milioane metri cubi mai mult decât în cazul Canalului Panama.

Între 1984 și 1989, canalul a fost folosit exclusiv pentru economia românească, abia apoi acesta a fost deschis pentru restul țărilor. Începând cu anul 1992, o dată cu inaugurarea Canalului Rin-Main, portul Constanța este în legătură directă cu cel mai mare port al Europei numit Rotterdam, situat în Olanda.

Comuniștii spuneau că investiția va fi amortizată în aproximativ 50 de ani, dar exploatarea canalului aduce României abia 3 milioane de euro anual. Investiția totală s-a ridicat la 2 miliarde de dolari, astfel că aceste costuri vor fi amortizate cam în 600 de ani.

Din păcate, Canalul Dunăre-Marea Neagră este folosit la o treime din capacitate, astfel că este destul de greu de obținut un randament maxim, iar costurile cu întreținerea acestuia sunt destul de mari.

Mulți oameni au murit pentru acest proiect colosal pentru România, astfel a primit supranumele de „Canalul Morții”.

Citește mai multe despre obiectivele turistice din România care merită vizitate in Săptămâna Naturii in România 

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *