Chiar dacă, inițial, credeam că anotimpul rece nu va veni prea curând anul acesta, ca de fiecare dată am fost luați prin surprindere. Frunzele arămii, aerul curat dar răcoros, roadele la care s-a muncit din greu sau hainele groase ne amintesc că a venit toamna, anotimpul care, atunci când eram mici, coincidea cu începerea școlii. Anii au trecut, și astfel, mulți dintre noi și-au ridicat câteva semne de întrebare cu privire la schimbările care se petrec în corpul și organismul animalelor. Multe dintre ele ajung să intre într-un somn adânc, din care vor ieși doar la primăvară.
Ce este hibernarea?
Odată cu venirea anotimpului răcoros, un număr mare al animalelor sălbatice pe care le cunoaștem se fac nevăzute – fie se adăpostesc în propriul bârlog, fie își caută o nouă casă unde să stea pe tot parcursul iernii. Încă din timpul toamnei, acestea încep procesul de hibernare, respectiv scufundarea într-un somn profund, adânc, care le permite să reducă din consumul de resurse și astfel, să treacă mai ușor de anotimpul răcoros și neprietenos. Pentru a face față condițiilor nefaste, atât sistemul digestiv cât și funcțiile creierului încetinesc, animalele trezindu-se doar ocazional pentru a mai face câțiva pași și a-și pune, astfel, în funcțiune sistemul locomotor. Există 3 animale luate drept etalon care hibernează începând cu toamna, respectiv:
- Liliacul – mic, negru și gălăgios, liliacul face liniște pe timp de iarnă. Pentru a reuși să treacă cu bine de toamna rece și iarna necruțătoare, acesta este nevoit să acumuleze peste 20% din greutatea sa și, de asemenea, să se alăture unui grup de aproximativ 1.000 de lilieci, prin intermediul cărora își va menține temperatura corpului constantă.
- Ariciul – acest mic ghem de ace este întâlnit oriunde în Europa, Asia și Africa. Chiar dacă de foarte puține ori reușim să îl vedem procurându-și hrana, și el face parte din categoria animalelor care hibernează. Înainte ca perioada să înceapă, acesta se supraalimentează, reușind totodată să își diminueze respirația la 10 pe minut (și chiar să o întrerupă total, timp de 2 ore, atunci când este necesar).
- Ursul – este un fin adept al hibernării, făcându-și provizii din timp; ursul nu se lasă niciodată pe ultima sută de metri. Fiind rece, găsirea hranei se transformă într-un joc cu sumă nulă, astfel că hibernarea este o activitate care îl ajută să supraviețuiască pe timpul rece cu minim de resurse și efort. Decizia nu este a lui, ci a unei proteine lipsă din sângele său, numită HP („proteina hibernării”) care, imediat ce vine primăvara, își face apariția iar hibernarea ia sfârșit. Interesant este și faptul că ursul poate să hiberneze până la 6 luni, fără mâncare sau apă.
