Ioan Stan Pătraș. Acesta este numele pe care îl află toți cei care descoperă Cimitirul Vesel de la Săpânța.
În Maramureș, aproape de granița cu Ucraina, se găsește una dintre tradițiile pe care românii le-au moștenit de la daci. Se spunea că aceștia considerau că moartea este o eliberare a sufletului, deci înmormântarea era privită ca fiind un lucru care aduce fericire.
Ioan Stan Pătraș, cel de care aminteam mai devreme, este persoana de care se leagă crearea cimitirului de la Săpânța. În 1935 a apărut primul epitaf, realizat de Pătraș. Aproape patruzeci de ani mai târziu, în 1977, creatorul cimitirului moare, iar tradiția este continuată de ucenicul său, Dumitru Pop Tincu. În prezent, pentru o taxă de 5 lei, pot fi văzute peste 900 de cruci.
Totuși, ce face acest cimitir să fie așa deosebit? Crucile sunt realizate din lemn de stejar, vopsit cu un albastru specific. Pe ele se găsesc desenate diferite scene din viețile celor care au decedat și sunt înmormântați acolo. Pe lângă acestea, sunt sculptate câteva versuri care să rezume viața persoanelor. Probabil că desenele și strofele nu ar fi avut nimic deosebit dacă Ioan Stan Pătraș nu ar fi adăugat un element nou: umorul.
Pe unele cruci, autorul ironizează viciile pe care le-a avut persoana decedată. Astfel, viața unui bețiv este prezentată într-o notă amuzantă, dar brusc asta se schimbă, se amintește faptul că soția sa a murit, însă ultimul vers este unul care vrea să aducă bucurie, ”Și vă cânt de veselie, nu vă cânt așa ca mie”
Sursă foto: Stavila Andrei
El a încercat să ofere o notă amuzantă întâmplărilor prin care au trecut oamenii. Atât prin desen, cât și prin cuvânt, Pătraș a arătat că moartea poate fi privită ca fiind un motiv de luat în râs, nu un capăt de lume.
Cimitirul este vizitat și de foarte mulți turiști străini. Aceștia mărturisesc că principalul lucru de care se simt atrași este prezența unor culori vii într-un loc în care ele nu ar avea ce să caute în mod normal.
În afară de Cimitirul Vesel de la Săpânța, în zonă mai pot fi vizitate Casa Memorială a lui Ioan Stan Pătraș, tot din Săpânța, sau Sighetul Marmației și Memorialul Durerii (fosta închisoare comunistă).
