Dragomir Hurmuzescu a fost unul dintre cei mai importanți savanți români. Acesta s-a născut pe data de 13 martie 1865, la București.
De el se leagă descoperirea electroscopului(1894) care este în fapt un instrument cu ajutor cu care se pun în evidență prezența și felul sarcinilor electrice ale unui corp. O replică a acestui electroscop îl găsim expus la “Muzeul Tehnicii Dimitrie Leonida” din Bucureşti.
Tot în 1894, în urma unor studii desfășurate la Sorbona, omul de știință român a reușit să descopere și să stabilească o formulă pentru calcularea forței electromotoare a unui element galvanic cu poli metalici, atunci când unul dintre poli este magnetizat. Tot el a fost interesat și de evidențierea proprietăților și fenomenelor cauzate de razelor Röntgen
El reușit să fie șef de promoție în cadrul specializării de Științe Fizice din cadrul Universității din Paris. Maria Slodovska i-a fost colegă pe atunci, cercetătoare care este cunoscută astăzi sub numele de Marie Curie.
Multe personalități ale vremii s-au folosit de acest aparat, printre care amintim pe soţii Marie şi Piere Curie, dar și pe Henry Becquerel, pe care şi-au efectuat cercetările iniţiale asupra radiului şi radioactivităţii. Hurmuzescu a descoperit chiar și un nou material pe care l-a folosit pentru construirea aparatului său, pe care la denumit „dialectrină”.
De numele său se leagă și înființarea Societății Române de Radiodifuziune din România, în 1922, iar pe 1 noiembrie 1928, inaugurează postul național de radio din România.
A avut contribuții în domeniile electricității și fizicii razelor X. Tot el a pus bazele primului laborator de electricitate din țară, transformat apoi în Școala de Electricitate de pe lângă Universitatea din Iași, prima școală de fizică experimentală din țară.
Meritele sale au fost recunoscute de întreaga comunitatea științifică, atât internațională, cât și românească. Printre altele, Hurmuzescu a fost membru fondator al Academiei de Științe din România, însă în 1948 a fost exclus, urmând ca mai apoi să fie repus în drepturi în anul 1990.
Decesul său a survenit în timp ce își scria memoriile, la data de 31 mai 1954, ceea ce a însemnat o importantă pierdere pentru viața culturală și academică din România.
Dragomir Hurmuzescu a fost un adevărat exemplu de inteligență românească folosită în scopuri care urmăreau dezvoltarea societății românești, dar și a tehnologiei universale. Chiar și cei de la UNESCO au propus ca în anul 1965, atunci când s-au împlinit 100 de ani de la nașterea savantului, anul să fie acela să fie sărbătorit de întreaga comunitate științifică.
Citește în continuare despre alți inventatori români care au schimbat lumea prin invențiile lor.
