Search
Generic filters
Exact matches only

Interviu Alina Maria Grigore: ”Scrisul înseamnă 1% talent și 99% muncă”

Alina Maria Grigore s-a născut în Constanța, Romania, în anul 1991, iar din 1998 s-a stabilit în București, împreună cu familia. Aici și-a pus bazele pregătirii în domeniul muzical și al artelor plastice, absolvind în 2010 Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza”.

Valorificând și pasiunea pentru literatură, a debutat în 2008 cu romanul fantasy Dincolo de porțile timpului,  urmând să semneze și alte titluri:  Pana Neagră (2011), Vino cu mine… (2011), ChronoGate (2012). Romanul Pana Neagră (Ed. Cetatea de Scaun, 2011) a fost prezentat în luna mai, 2014, pe scena Operei Naționale din Cluj-Napoca.

În 2014, la Editura Universitară, apare cel mai recent roman al său fantasy, de ficțiune istorică Sărutul Îngerului, plasat în decorul Londrei victoriene. Thriller gothic, plin de suspans și noțiuni oculte, povestea reconstituie clasica lume a vampirilor într-o nouă viziune, cea a vampirilor energetici.  Un roman în care cuvintele prind viață, iar muzica poate ucide.

Prima ta carte, Dincolo de porțile timpului, ai publicat-o la vârsta de 17 ani. Care a fost momentul în care ți-ai dat seama că menirea ta este să fii scriitoare?

Nu cred că am avut un moment anume. După apariția primei cărți, nici nu știam dacă urma să mai încep alta. Mă simțeam foarte obosită… Asta până când mi-a venit ideea pentru cel de-al doilea roman, „Pana Neagră”. Anii au trecut, iar eu am continuat să scriu…

Din acel moment ai ajuns să publici deja 5 cărți. Cât de greu este să scrii o carte?

3

Scrisul unei cărți necesită timp, perseverență și încredere în propriile abilități, deci aș putea spune că este o ocupație dificilă, mai ales când ne izbim de așa-zisele writer’s blocks sau de obstacole cum ar fi prejudecățile celorlalți sau chiar ale noastre. Și, cum mai ziceam uneori, primele 100 de pagini sunt cel mai greu de scris. Restul vine de la sine. (râde)

Care este reacția publicului român la o carte a unei scriitoare românce? Sunt sceptici sau primitori?

Din păcate, publicul român habar nu are dacă îl vrea pe Cărtărescu/Preda/autorul X promovat cu violență, sau pe un autor anonim care a scris ceva interesant ce merită citit. Așadar, cititorul este mai mult decât sceptic la vederea unui nume românesc necunoscut pe coperta unei cărți.

Care este cea mai semnificativă lecție pe care ai învățat-o ca scriitor și care sunt concluziile tale în privința scrisului?

Ceea ce am mai învățat este că a scrie nu înseamnă să legi pur și simplu cuvinte în fraze și să născocești o poveste. Nu este totul să fii talentat. Ca în orice meserie artistică, scrisul înseamnă 1% talent și 99% muncă. De aceea încerc să fiu mereu motivată, sinceră cu mine însămi și într-o permanentă căutare de provocări. De asemenea, scrisul m-a ajutat să-mi îmbunătățesc claritatea raționamentelor. Simpla proiecție în scris a propriilor gânduri are niște beneficii pe care le resimt uneori în viața mea de zi cu zi.

Spune-ne câteva cuvinte despre ultimul tău roman, Sărutul îngerului, bazat pe un subiect legat de vampirii energetici.

2

Romanul redefinește noțiunea de „vampir”. Citez unul dintre personajele mele:  „Vampirii cu colți care sug sângele sunt povești de adormit copiii. (…) Cea mai bună cale de a abate omenirea de la adevărul care sălășluiește printre noi. (…) Adevărații vampiri nu au nevoie de sânge.” Atunci probabil vă întrebați ce legătură are îngerul cu aceștia. Dar nu vă pot răspunde decât printr-o altă întrebare: oare este vorba de un înger adevărat? Cei care se vor încumeta să citească romanul, vor afla răspunsul.

Acțiunea romanului este plasată în Epoca Victoriană. De ce ai ales acea perioadă?

De acolo pornește și acțiunea din romanul Dracula al lui Bram Stoker. M-am gândit să mă întorc în timp și să stabilesc o nouă ordine în capitolul „vampiri”. Cu alte cuvinte, am încercat să rescriu istoria dintr-un alt punct de vedere. Pe de altă parte, ador această epocă și va fi întotdeauna o reală plăcere pentru mine să mă transpun ca narator și personaj în acel secol.

În general, cât de mult imprimi din personalitatea ta în conturarea personajelor principale?

Protagonistele sunt, de obicei, un fel de alter ego al meu. Gândurile și faptele lor sunt de fapt ecoul prezumtiv a ceea ce aș face eu dacă m-aș afla în situații similare. Acesta este unul din motivele pentru care îmi place să scriu.  Am posibilitatea să trăiesc mai multe vieți și să-mi supun mintea la efortul de a gândi pe mai multe planuri. Cât despre personajele principale masculine, acolo nu am niciun cuvânt de spus. (râde) Aleg un tip de caracter pe care îl las să evolueze în funcție de acțiune.

Care sunt sursele tale de inspirație? Sau totul ține de imaginația ta?

4

Mă inspiră tipologiile oamenilor, experiențele de viață, personale sau ale altora, și diverse problematici pe care încerc să le abordez din alte unghiuri.  Firește, la început mă foloseam, în mare parte, de imaginație, dar aceasta este un instrument pe care, odată ce înveți cum să-l utilizezi și îl lași să preia „controlul”, te transformă într-un scriitor leneș. Pentru că este simplu să inventezi ceva nou, dar este mai greu să reinventezi peste ceva deja existent cum ar fi o societate din prezent sau trecut,  ori o temă contemporană controversată pentru care trebuie să te documentezi înainte.

Cum decurge o zi din viața unei scriitoare? Cum îți începi dimineața?

Din păcate, nu îmi permit să fiu scriitor full-time, deci nu reușesc să scriu zilnic. Dar, când am timp liber și trebuie să lucrez la un roman, mă trezesc târziu, iau micul dejun ca orice alt om, beau o cafea tare și mă așez la birou. Dar nu toate diminețile sunt așa. Pe lângă scris, am și o altă ocupație.

Care este recomandarea ta pentru persoanele care vor să se apuce să scrie o carte?

Pentru început, fixați-vă un punct de plecare, o idee cât de mică pe care s-o dezvoltați pe parcurs. Și încercați să scrieți săptămânal, nu atunci când vă simțiți inspirați. Mintea trebuie să lucreze chiar și în momentele în care nu aveți nicio idee. Veți fi surprinși să aflați că acestea vin scriind. Astfel, șansele de a termina o carte sunt mult mai mari. Numai la sfârșit veți fi capabili să judecați și să analizați opera voastră, nu înainte.

Citește în continuare alte interviuri publicate de echipa bunadimineata.ro !

Newsletter

Bună Dimineața, săptămânal pe email

*Respectăm dreptul la intimitate și luăm în serios protejarea datelor

Comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *