Instructor și evaluator certificat în CMMI (Capability Maturity Model Integration – servicii, dezvoltare și achiiziție), Peter Leeson este unul dintre cei care muncesc pentru a corecta și îmbunătății cursurile institutului CMMI. Acesta vine în România pentru a participa la IT Camp 2017, în calitate de speaker. Acesta a răspuns câtorva întrebări de interes, astfel că, dacă vrei să participi la evenimentul de profil, îți sugerăm să citești răspunsurile sale:

Spune-ne câteva lucruri despre tine. Unde ai studiat, unde lucrezi?

M-am născut într-o familie de expatriați britanici în Belgia și am fost crescut în 3 limbi (engleză, franceză și olandeză). M-am căsătorit cu o femeie germană, m-am mutat în Franța, iar apoi în Statele Unite, înainte de a mă stabili în Anglia.

Am studiat în Belgia, specializându-mă în matematică și științe, apoi am mers la facultate pentru a studia artă comercială. După ce am muncit câțiva ani, aveam nevoie de un loc de muncă „adevărat” (care producea venituri), așa că am mers în IT, fiindcă aceea era linia de business în care se căuta cel mai mult personal. Acest lucru m-a determinat să mă mut în alte țări, pe măsură ce se ivea oportunitatea de a o face.

În timpul în care locuiam în Statele Unite, am fost abordat de niște cercetători de la Carnegie-Mellon University, care căutau pe cineva pentru a porni un business în îmbunătățirea proceselor și calității în Europa. M-am mutat înapoi în Europa, am lucrat pentru câteva companii de consultanță, iar apoi am realizat că clienții mei mă urmau de fiecare dată când schimbam angajatorul și am hotărât că era momentul oportun pentru a-mi porni propria afacere. Acest lucru mi-a dat posibilitatea de a munci pe fiecare continent, în afară de America de Sud și Antarctica. Încă sper să ajung în America de Sud…

Cum arată o zi obișnuită de muncă pentru tine?

Aceasta este o întrebare capcană: nu există o zi obișnuită de muncă pentru mine. S-ar putea să lucrez de acasă sau aș putea fi la sediul unui client. Dacă nu sunt acasă, de obicei mă trezesc între 05:00 și 05:30 și îmi petrec o parte din timp stând în pat, citind și savurându-mi prima ceașcă de ceai. La ora 06:00, mă apuc de muncă, verific e-mailuri, îmi pregătesc ziua – mai ales dacă am de prezentat un raport sau de ținut un discurs. Trec peste ceea ce am de spus de câteva ori, efectuând modificări de ultim-moment.

Când începe ziua de muncă, aș putea intervieva oameni, evalua documente, ține o sesiune de training, un workshop sau discurs… De obicei, îmi termin ziua în jur de ora 10:00 sau 10:30 prin redactarea de rapoarte, prinzând din urmă e-mailurile sau verificând ce am de făcut în ziua următoare. Când lucrez de acasă, am lucruri care țin de marketing și contabilitate de făcut, pe care nu le agreez, dar care trebuie făcute în aceeași măsură. Zilele mele sunt de obicei mai scurte și sunt întrerupte frecvent de scuzele pe care le găsesc pentru a nu munci – mai puțin dacă am găsit ceva care mi-a atras interesul și scriu sau creez ceva nou.

Ce te-a inspirat să fii activ în comunitate?

Sunt un adept puternic al crezului conform căruia fluxul ridică toate vapoarele și mi-ar plăcea să văd comunitatea IT evoluând spre un nivel de calitate în inginerie pe are îl  consider absent în mare parte. În prezent, suntem în anii adolescenței industriei, în care sunt construite lucruri minunate, este atinsă o complexitate extraordinară, dar totul este încă făcut într-un mod artizan.

Un coleg a comparat industria IT a zilelor noastre cu modul în care erau construite catedralele gotice în Evul Mediu: know-how intrinsec, multă încercare și eroare, baza pe cunoștințele câtorva oameni foarte bine pregătiți. Ei puteau construi catedrale, dar nu aveau știința de care dispunem noi pentru a construi poduri mari, clădiri înalte sau tunele subacvatice. În zilele noastre, ingineria în alte domenii se bazează pe bune practici recunoscute și utilizarea inteligentă a măsurătorilor și științei, precum și pe multă cercetare; noi încă nu suntem acolo.

În același timp, consider că, în industria noastră, calitatea poate fi atinsă prin înțelegerea nevoilor și așteptărilor oamenilor în timpul muncii și îmi concentrez cea mai mare parte din atenție pe încercarea de a promova bunăstarea la locul de muncă, astfel încât satisfacția jobului în industrie să ne ajute să dezvoltăm produse de înaltă calitate, mai degrabă decât produse care necesită niveluri mari ale mentenanței sau acțiunilor corective, înainte de a putea fi lansate.

Sunt anumite lucruri pe care îți dorești să le fi știut la începutul carierei tale?

Îmi doresc să fi știut ce programator slab am fost și că acela nu era obiectivul meu.

Poți recomanda niște cărți, resurse pe care tinerii profesioniști / practicanți ai IT-ului le-ar putea găsi folositoare?

Sunt un milion de cărți care merită citite. Eu le-aș recomanda tinerilor profesioniști să citească toate cărțile tehnice pe care trebuie să le citească, apoi să citească în domeniile lor de interes cât de mult posibil. Creativitatea vine din ciocnirea ideilor neașteptate. Poate că ești foarte tehnic la locul tău de muncă, dar dacă vrei să dezvolți lucrurile, ai nevoie de ceva mai mult. Citește despre tehnici de management, filosofie, istorie, artă – citește lucruri care te fac să gândești. Apoi, citește benzi desenate sau joacă ceva care nu necesită concentrare, pentru a-ți lăsa mintea să proceseze ceea ce ai citit și să o transforme în ceva ce poți folosi.

Ce faci pentru a-ți „reîncărca bateriile”? Care sunt hobby-urile tale? Ai timp pentru ele?

În primul rând, dorm mult. Îmi place să dorm. Mai serios vorbind, m-am reapucat de curând de desenat, îmi place să desenez portrete în cărbune, când găsesc pe cineva care este dispus să pozeze pentru mine. Alte hobby-uri includ cititul pe subiecte alese la întâmplare, în principal lucruri în legătură cu știința.

Dacă te-ai putea întoarce în timp și să alegi o altă profesie (în afară de IT), care ar fi aceea?

Am debutat cu mult timp în urmă în calitate de caricaturist. M-am întrebat des ce s-ar fi întâmplat dacă aș fi continuat. Alte opțiuni includ joburi care îmi permit să mă dau mare pe scenă. De asemenea, mi-ar fi plăcut să lucrezi cu oameni tineri, indiferent de profesie.

Ce crezi despre IT Camp și ce te aduce din nou aici?

Am descoperit comunitatea Nord-Românească (Transilvăneană) de IT acum câțiva ani și am fost impresionat de cât era de nerăbdătoare și dinamică. Localnicii par a fi harnici și dornici de progres, există o dorință sinceră de învățare, creștere și îmbunătățire, continue. Cred că acest fapt se datorează parțial conștiinței faptului că oamenii cu care am de a face sunt o generație scoasă din sărăcie adevărată și un regim dictatorial, ei înțeleg ce înseamnă cu adevărat acele lucruri și nu vor să se regăsească în aceeași situație. Combinată cu hub-ul intelectual creat de universitățile din Cluj-Napoca, se nasc aici oportunități care pot fi găsite în puține alte locuri.

Cred că această regiune are un potențial incredibil de a se dezvolta și de a livra viitorul și vreau să fac parte din asta. La IT Camp, am descoperit că cei mai  buni oameni, atât pe plan local, cât și pe plan internațional, vin împreună într-o atmosferă prietenoasă și relaxată, pentru a schimba, învăța și preda. Particip la câteva conferințe internaționale, iar aceasta este probabil cea mai entuziastă pe care o știu.

Anul trecut ai făcut ceva ce nici un alt speaker nu a realizat – ai decis să susții o sesiune fără un subiect prestabilit. Lumea  managementului calității a fost deschisă în întregime la „Discursul fără titlu”. A fost un lucru foarte curajos de făcut. Cum ți-a venit ideea acelei sesiuni și cum te-ai pregătit pentru ea?

Am ținut discursuri de mulți ani și pe multe subiecte, iar uneori mă întreb cât de mult mă repet. Drept consecință, încerc să mă provoc pe mine însumi să fac ceva nou. Acest lucru a dat naștere unui număr considerabil de provocări, inclusiv discursul meu despre sociologie și antropologie din 2015. Un anumit număr de oameni m-au rugat să le dau sfaturi despre cum să construiești și să livrezi un discurs, o prezentare, așa că m-am gândit să livrez o prezentare despre cum să livrezi o prezentare, dar nu se chiar încadrează în scopul conferinței. De asemenea, am luat în considerare posibilitatea de a avea o discuție deschisă, o sesiune Q&A…aceste două ducând la ideea unei prezentări fără subiect, astfel însemnând că accept provocarea de a vorbi despre orice. Pregătirea a durat foarte mult, deoarece am decis să revizuiesc și să consolidez toate prezentările și subiectele pe care le-am acoperit în diferite contexte și situații în trecut, încercând să mă pregătesc pentru orice subiect. În același timp, știam că nu mă pot pregăti pentru asta, neștiind subiectul – a semănat puțin cu recapitularea pentru un teste de cunoștințe generale…. Am sperat că mă vor cunoaște destui oameni și că vor evita să îmi adreseze întrebări pe subiecte tehnice, eu neștiind nimic despre hacking, compilatoare sau Azure, dar simțeam că trebuie să fiu pregătit cu un plan, în caz că întrebarea era adresată. Dacă nu știam să răspund întrebării, trebuia să fiu pregătit pentru a trata subiectul într-o manieră care să nu pară atât de stupidă.

Ai avut un succes enorm cu ea. Așa că, după ce sesiunea a fost livrată, ce ai crezut despre ea? Ai face acest lucru din nou?

Succesul prezentării a fost extraordinar și aș vrea să le cer scuze speakerilor care au avut prezentări în același timp. M-am distrat de minune, același tip de distracție pe care îl simți într-un roller-coaster sau într-o mașină rapidă: asta a fost un surplus de adrenalină înfricoșător. Nu am fost atât de speriat înainte de o prezentare timp de mulți ani. Nu cred că o să am vreodată oportunitatea de a o face din nou, dar sper să o am. Este nevoie de un organizator care să aibă încredere în mine, un grup de oameni destul de mare, dar care să știe destule despre mine pentru a accepta provocarea. Există doar două conferințe la care ambii parametri necesari sunt prezenți și cealaltă (pe care nu o să o numesc) este prea îngrijorată de faptul că nu o să transmit mesajul comercial potrivit pentru a permite o astfel de libertate.

Cum ai încuraja pe cineva să iese din zona de confort a programării, în care se află?

Nu poți avansa dacă rămâi în zona ta de confort. Restul lumii trece mai departe, iar dacă nu ții pasul, vei rămâne în urmă. Dacă am fi rămas cu toții în zonele noastre de confort, nu ne-am fi mutat niciodată din peșteri. Cred că zona ta de confort este și patul tău de moarte. Acest lucru nu se aplică doar în programare, ci în orice alt domeniu. Sunt înfuriat de numărul managerilor de companii care par să creadă că totul va continua și că tot ce trebuie ei să facă în anii următori este să continue ceea ce fac deja. Asumarea riscurilor este înfricoșătoare, este ceea ce face ca viața să  merite trăită.