logo
Search
Generic filters
Exact matches only

Ion Irimie – revoluționarul chibritelor

Focul a fost o descoperire uluitoare pentru omenire. Mai bine zis, controlul asupra focului a fost uimitor, pentru că focul natural exista și înainte, fie el stârnit de vulcani, de fulgere sau de soare. Dar o dată ce omul a reușit să stâpânească această forță și a realizat cât de mult folos îi aduce, focul a devenit indispensabil.

Istoria focului este lungă și interesantă. Pe vremea când acesta nu era așa de ușor de făcut, oamenii îl păzeau perioade lungi de timp, având grijă să nu se stingă. Existau și paznici de foc, aspru pedepsiți dacă eșuau în datoria lor de a-l menține arzând. Așadar, chibritele, invenție care permitea aprinderea și stingerea focului după voie, au jucat un rol extrem de important pentru oameni.

Istoria chibritelor este foarte lungă, începând din anul 577, când în China s-a descoperit că lemnele impregnate în sulf oferă omului puterea de a controla focul. De atunci și până acum, nenumărați oameni de știință și-au adus contribuția la această invenție, perfecționând-o.

Printre ei se numără și ungurul de origine română Ianos Irinyi (1817–1895), inventator și revoluționar care a influențat foarte mult perfecționarea chibritului. Numele de Ion Irimie vine de la numele său maghiar adaptat la limba română, deoarece există informații conform cărora acesta s-ar fi născut pe teritoriul actual al României, la Albiș, în județul Bihor. Există chiar și teorii conform cărora Ion Irimie s-ar trage din familie românească, dar nu s-au descoperit niciun fel de dovezi solide care să susțină acest lucru.

În 1836, pe când era student, Ion Irimie a introdus folosirea chibritelor ce aveau în compoziție fosfor și dioxid de plumb, ceea ce le făcea mult mai sigure decât cele dinainte. Versiunea anterioară a chibritelor conținea fosfor alb, introdus în 1825 de un elev de 13 ani pe nume Charles Sauria.

Deși acest lucru a eliminat mirosul neplăcut pe care îl emanau chibritele, fosforul alb s-a dovedit curând foarte nociv pentru cei din jur. Scoase la fabricație, chibritele cu fosfor alb au făcut primele victime printre muncitorii din fabrici, care se îmbolnăveau rapid. Mai mult decât atât, s-au înregistrat și decese în rândul copiilor, care obișnuiau să le introducă în gură.

Din păcate, după cum s-a întâmplat cu mulți alți inventatori, și Ion Irimie a murit în sărăcie în 1895, după ce și-a vândut patentul pe o sumă foarte mică de bani. În lumina acelor evenimente tragice provocate de fosforul alb, invenția lui s-a dovedit însă a fi foarte importantă pentru salvarea multor vieți și pentru perfecționarea produsului pe care îl cunoaștem noi astăzi drept chibrit.

Newsletter
Începe-ți dimineața cu o cană de cafea și articole interesante de la noi
*Respectăm dreptul la intimitate și luăm în serios protejarea datelor

Recomandări

Comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *