logo
Search
Generic filters
Exact matches only

Interstellar sau cum trecerea timpului nu afectează iubirea

Interstellar

Interstellar este primul film la care am plâns. Da, e rușinos, biciuiți-mă, îmi pare rău, chiar nu plâng decât la filmele cu război. Dar de filmul ăsta am auzit în fiecare zi săptămâna trecută. Discutau colegii: „E bestial!”, „Sigur primește Oscar-ul!”, „Omule, trebuie să îl vezi, altfel viața ta nu are sens!”, „Nu știu ce a fumat Nolan, da’ vreau și eu!”. Așa că am sunat la Cinema City Iulius pentru a afla că sala e arhiplină și au locuri doar în primele rânduri. Toată săptămâna după ora 16.

Ajungi la cinema într-o zi friguroasă de noiembrie, într-un mall unde pițipoancele se plimbă ca să își etaleze noul creion de buze de culoarea roșu aprins și cocalarii să-și plimbe din partea stângă a gurii, în partea dreaptă, scobitoarea roasă în still macho. Lumea se înghesuie să intre la film și tu încerci să rămâi drept, calm și să nu scapi toate bunătățile cumpărate de la bar.

Sâmbătă, ora 12, în sală mai sunt câteva persoane. În spatele tău, o familie modernă a venit cu cei doi băieți de 8 ani la film. Știi că sunt o familie modernă deoarece copii își fac selfi-uri cu noile iPhone 6 și lovesc cu picioarele în scaunul din fața lor. Adică în scaunul tău.

Filmul începe. Doua ore și jumătate. Două ore și jumătate în care timpul se oprește în loc, ești expulzat la propriu într-o altă galaxie – dimensiune – lume și încerci să înțelegi dacă ești încă viu, visezi sau malefica gaură neagră Gargantua te-a înghițit și pe tine ca să te scuipe într-o altă realitate paralelo-tridimensională. Troaca de plastic plină cu nachos și sos puturos de brânză plânge că nu îi mai acorzi atenție, nici popcorn-ul care s-a uscat de parcă l-ai ținut la plajă într-o zi toridă de vară fix pe Ecuator nu mai contează, iar Coca-Cola-ul nu te atrage știind că și-a pierdut gazele și a ajuns un fel de pipi pe care scrie „doar arome naturale”.

Emoție. Acesta este cuvântul pe care se bazează întregul filmul. De la primul cadru pe care îl vedem cu Cooper (Matthew McConaughey), fost pilot NASA, actualmente fermier care programează combinele să recolteze singure, până la ultimul cadru în care Îl vedem tot pe el după ce a supraviețuit unei expediții spațiale cu durată de 124 de ani pământeni, iar el a rămas tot tânăr. Ni se prezintă mai multe povești într-o singură acțiune și asta mi-a plăcut la ce a scris Nolan Scenaristu’. Vrei ca la final să rămâi cu povestea de dragoste parternă dintre Cooper și Murph? Rămâi cu ea. Vrei să rămâi cu povestea unei noi colonii pământene și a unei stații spațiale unde rasa noastră se poate dezvolta în viitor? Rămâi cu asta. Vrei să rămâi cu…hai că dăm prea multe spoilere. Urmăriți primul trailer oficial.

Acum am să vă rog să mergeți la film. Din tot sufletul. Mergeți pentru voi, pentru familia voastra sau pentru persoana pe care o iubiți. Merită fiecare leu pe care îl dați pe bilet și vor fi cele mai bune doua ore și jumătate ale voastre din luna noiembrie. Veți ieși din sală cu o nouă viziune despre lume și viitor. Și despre iubire.

foto

Newsletter
Începe-ți dimineața cu o cană de cafea și articole interesante de la noi
*Respectăm dreptul la intimitate și luăm în serios protejarea datelor

Recomandări

Comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *