Sărbătoarea Paștelui celebrează Învierea lui Iisus și este cea mai importantă sărbătoare creștină, urmată de Crăciun, care comemorează nașterea Fiului lui Dumnezeu. Spre deosebire de Crăciun, Paștele este o sărbătoare cu dată variabilă, deoarece nu poate corespunde niciunei date fixe din calendar, în condițiile în care calendarul urmărește schimbarea anotimpurilor și mișcarea Soarelui.
În acest an, Paștele are loc pe 20 aprilie. Primele două zile de Paște sunt libere, atât în România, cât și în majoritatea statelor creștine, singura excepție fiind Statele Unite ale Americii, care celebrează sărbătoarea doar duminică, adică în prima zi a Paștelui. De regulă, sărbătoarea creștină se află în preajma Paștelui evreiesc (Pesah), care celebrează Exodul, deoarece, în credința evreiască, Învierea lui Iisus a avut loc în zilele aceastei festivitate.
Paștele este sărbătorit după echinocțiul de primăvară, în prima duminică după o lună plină, după cum s-a stabilit la primul sinod de la Niceea, din anul 325. Echinocțiul de primăvară din emisfera nordică este recunoscut de către toate Bisericile creștine ca având loc pe 21 martie, cu o eroare de una sau două zile. Calculul care ajută la stabilirea datei de Paște poartă denumirea de păscălie.
Numele sărbătorii derivă din limba ebraică, unde aceasta poartă numele de Pesah, ceea ce înseamnă trecere, referindu-se desigur la Trecerea Domnului. Termenul a fost preluat în engleză și adaptat la passover (a trece). În trecut, printre catolici circula denumirea de pascha – passione, deoarece passione înseamnă suferință.
Alte denumiri din limbile germanice o comemorează pe zeița Eostre, apărând termeni precum Ostern în germana medievală sau Easter în engleza medievală, termen care s-a păstrat până în prezent.
În religia creștin-ortodoxă, Paștele este considerat a fi o ocazie de bucurie extraordinară pentru credincioși, o fericire care este asemuită cu o beție trează sau o sfântă beție, după cuvintele Sfântului Grigorie de Nyssa. Acest lucru se datorează, spune el, unei realități minunate, conștientizată doar de cei credincioși.
Tot de aici se trage și obișnuința creștinilor de a se saluta timp de 40 de zile după Înviere cu Hristos a înviat și Adevărat a înviat. După cele 40 de zile se sărbătorește înălțarea Domnului, ceea ce schimbă salutul în Hristos s-a înălțat și Adevărat s-a înălțat, salut care este folosit încă 10 zile.
