Folosirea propolisului datează din cele mai vechi timpuri. În urmă cu aproximativ 6000 de ani, egipteni îl foloseau pentru mumifica organele faraonilor, în timp ce medicii foloseau propolisul prentru a trata infecţii ale pielii sau ale sistemului respirator. Ulterior grecii, românii şi arabii au început să folosească propilisul pentru multiplele sale proprietăţi. Iar specialiştii de astăzi afirmă faptul că propolisul este cel mai bun antibiotic natural!
Propolisul, antibiotic natural
Propolisul este produs de albine şi , prin urmare, este compus în principal din secreţiile răşinoase pe care albinele colectează pe copaci ( plopi , pini , ulmi , mesteceni , etc . ) Practic, propolisul este compus din răşini vegetale, balsam de diferite compoziţii, ceară, uleiuri eterice, fier, microelemente precum cupru, zinc, mangan, cobalt, la care se adaugă polen, flavonoide, secreţii ale glandelor salivare ale albinelor. Calitatea terapeutică a propolisului este dată de derivaţii flavonici(flavonoidele), iar cea mai importantă calitate a acestora este asupra capilarelor, asupra permeabilităţii şi fragilităţii vaselor de sânge (le conservă integritatea), de asemenea efectul vasodilatator şi hipotensiv. De menţionat şi acţiunea benefică a flavonoidelor asupra aparatului digestiv (fluidifică bilă, antimicrobian digestiv în enterite şi coliţe) şi asupra sistemului endocrin (tiroidă, pancreas, suprarenale). Au efect antimicrobian, antiparazitar şi antivirotic şi toate acestea datorită complexităţii moleculelor care în organism se descompun în derivaţii care au un caracter activ terapeutic.
În propolis se mai găseşte şi acidul ferulic, care are o acţiune antibacteriană (bactericidă şi bacteriostatică) şi aglutinantă cu calităţi utile în tratarea rănilor greu vindecabile.
Proprietăţi
Datorită proprietăţilor sale antivirale , antitoxice şi anti-inflamatorii, propolisul îşi găseşte tot mai multe utilizări. Este considerat un bun stimulator al refacerii ţesuturilor afectate de răni, tăieturi şi, mai ales arsuri ori degerături. De asemenea, este util în cazul rănilor provocate de armele de foc sau la cicatrizarea operaţiilor. În plus, propolisul are puterea de a vindecă mucoasa bucală şi este benefic în sângerările gingivale.
Cum se foloseşte
Propolisul poate fi folosit în diferite forme:
– că atare (salivă umană fiind una din puţinele substanţe care îl solubilizează)
– sub formă extractului moale de propolis înglobat în miere, obţinându-se mierea propolizată şi folosit la Prepararea diferitelor unguente
– tinctura de propolis, considerată fiind şi cea mai eficientă modalitate de utilizare.
Pentru ce afecţiuni este utlizat propolisul
– în tratare afecţiunilor ORL.
– pentru tratarea gripei sau răcelii, atunci când se află în faza incipientă
– pentru tratarea astmului bronşic . (De asemenea, specialiştii afirmă că propolisul vindecă şi afecţiuni mai severe ale plămânilor precum emfizem pulmonar sau pneumonie)
– ulcerul poate fi vindecat cu propolis, acesta dacă se va lua regulat
– pentru vindecarea infecţiilor urinare
– tratează rănile şi arsurile, chiar şi dintre cele mai severe
– propolisul se foloseşte şi în caz de reumatism şi artrite
– tratează afecţiunile bacteriene de la nivelul pielii
– ajută la întărirea sistemului imunitar
– ajută la vindecarea rănilor deschise, a arsurilor de toate tipurile
– tratează eczeme infecţioase
– ajută la vindecarea negilor:
Contraindicaţii
Există însă şi câteva situaţii în care nu este indicat să luaţi propolis, pentu că pot să apară diferite complicaţii. De aceea, cei care au probleme cu inima sau cei cu insuficientă renală le este recomandat să nu folosească propolisul.
Un alt aspect ce trebuie luat în considerare! Pentru prevenirea sau minimizarea efectelor nedorite ale unei eventuale alergii la propolis, ( chiar şoc anafilactic), iniţial trebuie administrat propolisul în cantităţi cât mai mici, după care doză poate fi mărită treptat.
