Organizația Tratatului Nord-Atlantic (sau Atlanticului de Nord) este abreviată NATO în engleză și OTAN în franceză. Această organizație este practic o alianță politico-militară care a rezultat în urma semnării Tratatului Atlanticului de Nord pe data de 4 aprilie 1949, la Washinghton. Tratatul avea numai 14 articole care au fost rezultatul a câtorva luni de negocieri și discuții fiind, de asemenea, unul dintre cele mai scurte astfel de documente.

Cel mai important factor care a dus la semnarea acestui tratat a fost contextul politic. Statele din vestul Europei se temeau de expansiunea comunismului și de influența tot mai mare pe care o avea URSS astfel că a apărut ideea unei astfel de organizații pentru a se proteja de „colosul din est”. Ideea a fost îmbrățișată și de SUA care a pus ca și principală condiție pentru oferirea de suport în cazul unui conflict armat, unirea statelor într-o anumită formă. Obligate de împrejurări, statele europene au acceptat s-a pus bazele acestei alianțe.

Statele membre fondatoare sunt: Belgia, Canada, Danemarca, Franţa, Statele Unite, Islanda, Italia, Luxemburg, Norvegia, Olanda, Portugalia şi Regatul Unit al Marii Britanii. Interesant este cazul Islandei deoarece aceasta este singura ţară membră care nu deţine forţe militare şi care a aderat cu condiţia de a nu participa la niciun conflict armat.

Cele mai importante obiective ale NATO sunt securitatea colectivă și cooperarea politică și militară. Un alt aspect care merită menționat aici este faptul că tratatul s-a semnat inițial pe o perioadă de 10 ani la insistențele Portugaliei, și numai după aceea, acesta putea fi revizuit, iar numai după ce tratatul avea o vechime de 20 de ani, un membru se putea retrage. Până acum niciunul dintre aceste scenarii nu a avut loc pentru că tratatul nu  a fost modificat și chiar dacă au trecut mai bine de 20 de ani de la semnarea lui, niciun stat nu s-a retras.

Deciziile în cadrul organizației se iau prin consens deoarece fiecare stat are aceleași drepturi. În ceea ce privește extinderea sa, NATO este deschisă oricărui stat european care dorește să facă parte din această structură cu condiția ca acesta să respecte idealurile organizației.

Începând din 11 septembrie 2001, după atentatul de la New York, a început și lupta acestei organizații împotriva terorismului.

De-a lungul timpului, numărul membrilor s-a extins la 28, România devenind membră începând cu anul 2004. Celelalte state membre care au aderat după înființarea acestei organizații sunt: Grecia și Turcia (1952), Germania (1955), Spania (1982), Republica Cehă, Ungaria și Polonia (1999), Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Slovacia, Slovenia (2004) și Albania și Croația (2009).

Chiar dacă numele sugerează altceva, NATO acționează la nivel global pentru a-și îndeplini obiectivele.