Despre Uniunea Europeană

Să ne imaginăm Europa la sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial. Statele occidentale de pe „bătrânul” continent simțeau presiuni atât dinspre vest, din partea Statelor Unite ale Americii, care prin Planul Marshall(bani pentru reconstrucția statelor europene), dincolo de scopul alturist, încerca să facă economia Europei dependentă de capital american , cât și dinspre est, acolo unde comunismul era din ce în ce mai puternic și dădea semne de expansiune către vest. Acești doi factori de presiune au dus la coalizarea Europei occidentale, iar rezultatele se văd astăzi sub forma Uniunii Europene.

Economistul francez, Jean Monnet, lansează ideea de plasare a industriilor siderurgice și carbonifere ale Franței și Germaniei sub umbrela unei singure organizații cu caracter suprastatal, care să controleze dezvoltarea acestora. Ministrul de externe francez, Robert Schuman, este de acord cu această idee și îi propunere cancelarului Konrad Adenauer să facă acest lucru.

În 1951, în urma semnării Tratatului de la Paris dintre Franța și Germania, dar și încă alte 4 state (Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg) se creează Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (C.E.C.O). Acest tratat a fost semnat pe o perioadă de 50 de ani, , iar această noua organizație era condus de o Înaltă Autoritate care avea foarte multă putere în aceste domenii și reglementa totul. Alte instituții create atunci au fost Consiliul de miniștri, o Adunare Parlamentară cu rol consultativ și o Curte de Justiție.

Tot Monnet lansează ideea unei piețe economice comune între cei șase, iar în 1957 iau naștere, în urma Tratatelor de la Roma,  Comunitatea Economică Europeană (C.E.E) și Comunitatea Europeană a Energiei  Atomice (C.E.E.A. sau EURATOM). În cadrul C.E.E apare un alt set de instituții: Comisia, Consiliul de Miniștri, parlamentul și Curtea de Justiție. Acest tratat avea o durată nedeterminată.

Tratatul de la Bruxelles din 1965 a dus la fuzionarea celor trei comunități europene: C.E.C.O.,C.E.E. și EURATOM. În anii care au urmat Comunitatea s-a extins astfel că în 1973 aderă Marea Britanie, Irlanda și Danemarca, în 1981 aderă Grecia, iar în 1986 aderă Spania și Portugalia. La momentul 1986 erau nu mai puțin de 12 state membre ale acestei organizații.

În 1986 se semnează Actul Unic European  care a dus la accelerarea integrării, însă abia în anul 1992, în urma Tratatului de la Maastricht s-a creat efectiv Uniunea Europeană așa cum o știm noi astăzi. Acest tratat a intrat în vigoare la data de 1 noiembrie 1993, după ce a fost ratificat de toate statele membre.

În 1995, numărul statelor membre crește din nou prin aderarea Finlandei, Suediei și Austriei. După doi ani, se semnează Tratatul de la Amsterdam care a fost conceput pentru a veni în completarea Tratatului de la Maastricht. În 1998 s-a adoptat și moneda unică europeană.

Marea extindere a Uniunii Europene s-a produs în anul 2004 atunci când numărul de state membre a urcat 25. În acel an au aderat Cipru, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Republica Cehă, Slovacia și Slovenia. La 1 ianuarie 2007 au aderat și România și Bulgaria, iar în iulie 2013 și Croația a făcut acest pas, astfel că acum Uniunea Europeană însumează nu mai puțin de 28 de membri.

În prezent, Uniunea Europeană, își continuă politica de expansiune înspre est și în curând alte state vor face parte din „familia” europeană. Rămâne de văzut însă cum se va reforma pentru a putea funcționa eficient cu atât de multe state membre.