Preconcepția conform căreia internetul dăunează dezvoltării mentale a copiilor și adolescenților a fost demitizată. Cercetătorii susțin că o asemenea afirmație nu are la baza sa o cercetare concretă.
Diferiți oameni de știință o contrazic pe Susan Greenfield, profesor și cercetător la Lincoln College Oxford, care susține că internetul provoacă un comportament autistic la copii și tineri și că provoacă agresiune în rândul acestora. Se pare că teoriile formulate de profesorul britanic nu sunt susținute de cercetări științifice clare și nu au fost trimise de către aceasta spre analiză în domeniu.
„Internetul are efecte nocive asupra creierului și comportamentului”
Susan Greenfield compară efectele erei digitale cu efectele de seră care provoacă schimbări climatice. Aceasta și-a transmis teoriile în diferite ocazii, inclusiv prin diverse interviuri, la conferințe și într-o carte. Greenfield susține că rețelele sociale ar putea afecta negativ interacțiunea socială și empatia, dar și identitatea personală a tinerilor. Mai mult, ea susține că interacțiunea în mediul online poate fi un punct de pornire pentru trăsături de comportament asemănătoare autismului.
Cercetătorii care o contrazic spun că studiile efectuate până în prezent nu susțin această caracterizare comportamentală. De fapt, se pare că în unele cazuri interacțiunea prin intermediul rețelelor sociale îmbunătățește prieteniile deja existente între indivizi și calitatea relațiilor interpersonale. Mai mult, în studiile realizate până acum pe cea mai folosită rețea socială (Facebook) au dezvăluit că utilizatorii își portretizează adevărata personalitate în majoritatea cazurilor.
Social media ajută copii să se integreze
Studii recente arată că în situația în care copilul în cauză este timid sau introvertit, rețelele sociale îl pot ajuta să doboare acea barieră mentală, devenind proactiv și interacționând pe internet, exercitând totuși un nivel scăzut de riscuri și un mediu relativ controlat.
Pe de altă parte, se pare că jocurile online și interacțiunea prin social media întăresc spiritul empatic sau „empatia virtuală” (făcând referire la empatia exprimată prin tehnologie), dar și empatia din lumea reală. Cel mai bun prezicător al empatiei virtuale este, conform studiului, timpul petrecut pe Facebook și mesageria instant (chat-ul).
Făcând referire la jocurile online, cercetătorii spun că acestea au potențialul de a consolida comportamentul ajutător. Mai exact, anumite jocuri permit copiilor să elimine stresul în diferite metode și îi pot ajuta să dezvolte un simț al responsabilității (cum ar fi să protejeze un străin care este agasat).
Preconcepția la scară largă legată de rețelele sociale și tehnologia digitală este că aceasta distruge dezvoltarea copiilor și interacțiunea interumană, însă tot mai multe studii încep să scoată la iveală efectele benefice ale erei digitale.
