Generic filters
Exact matches only
Generic filters
Exact matches only

Cele mai frecvente greșeli de scriere în limba română

Limba română este una foarte complexă, cu acorduri și forme flexionare diverse. De aceea, mulți români nu reușesc să scrie corect. Iată care sunt cele mai frecvente greșeli de ortografie făcute de români.

Copi/Copii/Copiii

Deși este o problemă veche, românii continuă să nu sesizeze diferența dintre cele trei forme. Explicația e simplă: Copi – forma cu un singur „i” nu există. Asta pentru că pluralul omonim al cuvintelor copie și copil au ambele „i” în rădăcină („copi-” + desinență de plural „i”). Astfel, pluralul nearticulat al celor două cuvinte este identic (copie – copii/copil – copii). Situația se schimbă însă atunci când articulăm aceste substantive. Cuvântul „copie” este de gen feminin, în timp ce „copil” este de gen masculin. Asta înseamnă că cele două cuvinte vor fi articulate diferit: la femimin, articolul hotărât necesită sufixul „le” (fetele), iar cuvântul „copie” la pluralul articulat va avea forma „copiile”. În schimb, la genul masculin, articolul hotărât are nevoie de sufixul „i” (câinii), iar cuvântul pluralul articulat al cuvântului „copil” va primi cel de-al treilea „i” (copiii). Același principiu se aplică la toate cuvintele care au „i” în radical.

Ex:  Am nevoie de două copii xerox ale documentului. /Copiile documentului nu sunt…
Sora mea are doi copii. /Copiii surorii mele…

A crea/A creea

O altă problemă veche de când e lumea e dublarea literei „e” din interiorul verbului „a crea”. Acesta este un verb de conjugarea I și poate fi asociat cu verbul „a lucra” pentru a ușura confuziile de conjugare. Radicalul acestor verbe e diferit („cre-”, „lucr-”), însă desinența de persoană este aceeași. Așadar, cele două verbe se conjugă asemănător (eu creez/eu lucrez; tu creezi/tu lucrezi etc.). Pentru a știi când e corect să folosești verbul „a crea” cu 2 „e”, vezi când verbul „a lucra” conține un „e”.

Voiam/Vream/Vroiam

Forma „vroiam” este intens folosită atât în scris, cât și în exprimare pentru a exprima o dorință (Vroiam să îți spun că…), însă această formă nu există și nu este nimic mai mult decât o îmbinare hibrid a două verbe: „a voi” și „a vrea”. Corect este să spui „Voiam să mănânc…” sau să spui „Vream să mănânc…” (cu sensul de intenționam).

A fi/a fii

O altă problemă cu numărul de „i” -uri o regăsim în folosirea verbului „a fi”. Rezolvarea aici e simplă: „a fi” se scrie cu doi „i” doar în cazul în care verbul e la forma de imperativ pozitiv (fii cuminte! /nu fi rău!) sau la conjunctiv pozitiv (să fii acolo! /să nu fi îmbrăcat în pantaloni scurți). În rest, verbul „a fi” are un singur „i”.

Cratima în cuvinte compuse

Aici e o poveste ceva mai lungă. Ne vom lega de cele mai frecvente utilizări greșite ale cratimei: „vre-un/vre-o”; „frumoas-o/minunat-o”; „ați/a-ți” și „va/v-a”.

  • vre-un/vre-o
    Forma corectă a pronumelui nehotărât este în acest caz fără cratimă: vreun/vreo și a fost așa dintotdeauna. Explicația constă în faptul că nu este un cuvânt compus și că „vre-” de sine stătător nu are înțeles.
  • frumoas-o
    Substantivele care creează această problemă în scriere sunt de obicei cele de gen feminin, la cazul vocativ. Confuzia se face cu gândul la conjugarea verbelor legate de un pronume feminin (du-o – pe ea o duci, citește-o – pe ea (cartea/autoarea) o citești). Însă, în cazul substantivelor „o” face parte din cuvânt și nu prescurtează un altul, deci forma corectă va fi întotdeauna „frumoaso”.
  • ați/a-ți
    În cazul acesta confuzia apare datorită faptului că ambele forme sunt corecte, însă în situații diferite. „Ați” este forma corectă atunci când este folosită la persoana a II-a plural, pentru a forma perfectul compus (voi ați plecat la masă). „A-ți” este forma corectă atunci când este folosit la persoana a II-a singular și „-ți” îl înlocuiește pe „îți” (a-ți face tema e obligatoriu/a îți face tema e obligatoriu).
  • va/v-a
    O altă confuzie apărută din cauza existenței celor două forme în comunicarea verbală, „va” și „v-a”, se folosesc diferit. „Va” indică forma de viitor a verbului (va urma), în timp ce „v-a” reprezintă „v-” de la pesoana a II-a plural (vouă) legat de un verb la perfectul compus (mama v-a adus mâncare).

În afară de asta, am mai putea dezbate pe tema scrierii cu „â” sau „î”. Potrivit DOOM2, „î” se folosește doar în cazul în care este plasat la începutul sau finalul unui cuvânt (înalt; a hotărî), în cuvintele compuse care îl conțin (bineînțeles) sau în substantive proprii care sunt scrise așa oficial. „â” se folosește când sunetul se află în interiorul cuvântului (mâncare). Există o dispută pe această temă, datorată faptului că „â” s-ar fi introdus pentru a arăta poporului român că nu mai există comunism. Dacă folosești „â”, ține minte că „sânt” nu e corect, ci „sunt”.

Cover - Sursă foto: dreamstime.com
Anca

Anca

Anca este o persoană pasionată de muzică, machiaj și blogging și crede cu tărie în pozitivitate și diplomație. Apreciază arta și o cafea bună. Are câte un stil de muzică preferat pentru fiecare stare sufletească.

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *