Jobul meu este 100% instructor de dans și antreprenor la școala pe care o dețin împreună cu soțul meu, Sonrisa Dance Center din Cluj-Napoca. Chiar dacă am absolvit Politehnica, secția Inginerie și Management în Construcții, am ales să mă reprofilez și să mă dedic dansului. Nu a fost o decizie grea și a meritat tot efortul. Mulțumesc crizei din 2008 care m-a făcut să mă reprofilez și astfel să contribui la fericirea mai multor oameni. 🙂 Sper ca această pandemie din 2020 să nu-mi aducă o altă reprofilare. Jobul din cadrul familiei este cel de soție și tutore a celei mai adorabile cățelușe…Risa de la Sonrisa. 🙂
Ce înseamnă pentru tine dansul?
Dansul pentru mine este un mod de viață. Îmi permite să am viața la care am visat de mică. Întotdeauna m-au fascinat femeile care pun preț pe corpul și sănătatea lor. Mă fascinau dansatoarele de latino din dansul sportiv. Arată impecabil, iar în ceea ce privește atitudinea lor îmi inspiră încredere și putere.
Eu mi-am găsit refugiul în dans. Nu pot să mă laud că am avut o copilărie ușoară. La vârsta de 12 ani am schimbat țara, fără familie, doar cu sora mea, un copil și ea pe vremea aceea. A fost o schimbare pe care încă o resimt. În momentul în care am descoperit dansul și am văzut cât bine îmi face, mi-a intrat la suflet.
De asemenea, sunt recunoscătoare pentru faptul că prin intermediul dansului am cunoscut oameni minunați, inclusiv pe Adrian, soțul meu. Am reușit să construim în jurul nostru o comunitate de oameni minunați pentru care am un respect aparte că și-au găsit un hobby și astfel investesc în bunăstarea lor.
Cum ți-ai descoperit pasiunea pentru dans?
Îmi plăcea de mică să dansez, ca oricărui copil. Îmi amintesc cu drag pregătirile pentru serbările de la grădiniță, iar apoi de la clasele primare. Îmi aduc aminte că în clasa a VII-a am avut un opțional și mi s-a părut super tare că am posibilitatea să aleg între educație fizică și dans.
Primul meu curs de dans mai serios a fost în clasa a IX-a. Durata lui a fost de 3 luni. A fost un curs de dans de societate ținut de Lucian Ambrosie și Dina Pop la Casa de Cultura a Studenților. Acolo am aflat de un alt curs de salsa și bachata pe care l-am urmat ulterior. Pe tot parcursul liceului am mai cochetat cu 1-2 cursuri de salsa și bachata, dar și cu pauze lungi și dese.
Adevărata aventură a început la 21 de ani, în ultimul an de facultate. După o despărțire mi-am reamintit ce frumoase erau vremurile când dansam. Așa că, mi-am luat inima în dinți și m-am înscris la curs. Această ultimă încercare a fost câștigătoare pentru că l-am cunoscut pe Aditză, soțul meu. De atunci nu am mai făcut pauze de la dans. 🙂
Care este stilul tău preferat de dans și de ce?
Dansul pe care îl îndrăgesc cel mai mult este salsa. Este un dans energic și exploziv și care mă provoacă să învăț tot timpul lucruri noi. Cu salsa nu te plictisești niciodată și mi-am dat seama că îmi plac lucrurile care mă țin în priză și care mă ajută să cresc constant.
Cum ați deschis școala de dans Sonrisa?
Școala de dans s-a înființat la 3 săptămâni după nunta noastră din Septembrie 2014 și am văzut-o ca pe o investiție bună pentru banii pe care îi adunaserăm și înainte de nuntă, dar și din cadourile de la familia și prietenii noștri.
Am pornit la drum noi 2 și colega noastră Judit. Însă, startul nu a fost tocmai roz. Adică nu a fost deloc roz… Am întâmpinat situații care ne-au făcut să închidem școala. A fost o iarnă grea. Ne amintim și acum cum umblam prin frig să căutăm spații care să se preteze activității noastre și să nu deranjeze vecinii – asta e una dintre problemele de care ne-am lovit mereu! Am găsit, pană la urmă, un spațiu mic, dar am fost foarte încântați de el și am zis că e suficient pentru a începe să dansăm, din nou.
Pentru noi, lecțiile legate de ceea ce poate părea clișeu: să investești în tine constant, să cauți să fii mai bun și mai bun, să te adaptezi și să nu te lași… au fost fundația pentru ceea ce este Sonrisa azi.
Am văzut că momentan, toate cursurile le țineți online. Cum ați luat această decizie?
Așa este. Din motive de siguranță și din motive financiare am decis să nu deschidem școala. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să ne interesăm dacă e legal să redeschidem sau nu. Am luat la rând toate instituțiile care erau în măsură să ne dea un răspuns concret și în ce condiții putem să ne reluăm activitatea. Am primit doar recomandări și niște răspunsuri evazive. În același timp am discutat cu instructorii școlilor care au deschis și au zis că lumea s-a întors la cursuri în proporție de 30-40%. Pentru noi asta însemna să stăm cu emoții în fiecare luna dacă facem banii de chirie sau nu. Plus că ne-am gândit și la siguranța oamenilor și atunci balanța a înclinat spre a nu deschide școala.
Care au fost principalele piedici pe care le-ați întâmpinat pe perioada acestor luni de cursuri online?
Principala piedică este faptul că lumea face comparație cu atmosfera și energia de la cursurile offline. Și da, la început erau mulți care refuzau vehement ideea de cursuri online.
Îi înțeleg perfect. Interacțiunea umană nu poate fi înlocuită ușor. Ideea cu online-ul vine ca o adaptare la situația actuală. Noi ne-am dorit foarte mult să ne ținem cursanții aproape și pentru cei care își doresc le-am oferit posibilitatea să danseze în continuare. Au cursurile online structurate în funcție de nivel, exact ca și la sală.
Orice lucru are și plusuri și minusuri, depinde de fiecare ce vrea să vadă. Noi vedem un potențial mare pentru cursurile online. Chiar și noi participăm în perioada asta la cursuri online cu instructori internaționali și suntem mega recunoscători că putem să facem asta când vrem și cu costuri foarte mici.
Poate ne-ar ajuta să reflectăm un pic mai mult și să înțelegem că putem să dansăm pentru noi și pentru sufletul nostru. Și nu poate fi o perioadă mai bună ca să investim în noi. Plus că e păcat să se ducă pe apa sâmbetei toate eforturile de până acum.
În această perioadă lumea simte nevoia de interacțiune și să simtă că fac parte dintr-o comunitate. Așa că joia, o dată la 2 săptămâni ne vedem live pe Facebook pe pagina Sonrisa Dance Center la câte o ediție gratuită de Salsame și Bachateame. În joia în care nu suntem live pe Facebook, ne vedem pe ZOOM cu persoanele care au abonament activ pe sonrisaonline.com. Trebuie să recunosc că joi e ziua noastră preferată. E o bucurie imensă să ne întâlnim cu oamenii.
Cum s-au adaptat cursanții la situația actuală?
Am avut și avem susținere din partea cursanților. Ne-am bucurat foarte mult să vedem foști cursanți interesați să ne urmeze cursurile online. Pandemia ne-a adus mai aproape. Elevii cu adevărat pasionați nu s-au oprit din dansat și pentru asta au tot respectul nostru. Le-am oferit posibilitatea în perioada asta să vină la ședințe private și cu mare bucurie vă spun că vom avea dansatori valoroși după această perioadă pentru ca au ales să folosească timpul acesta în favoarea lor.
Ce planuri aveți după pandemie? Intenționați să renunțați la cursurile online și să redeschideți sălile de dans sau vă doriți să continuați în online?
Am pus prea mult suflet și energie în proiectul online așa că îl vom crește mare și frumos. Plus că singura posibilitate să ajungem la cât mai mulți pasionați de dans este online. E multă muncă în spate, iar feedbackul din partea persoanelor care accesează platforma este foarte bun.
Iubim prea mult ceea ce facem și parcă după această perioadă ne dorim să ajutăm și mai mult oamenii prin dans. Dansul este o formă de terapie și cred că tot mai multă lume va alege să o practice. Sau cel puțin, scopul nostru este să facem lumea mai bună prin dans. Deci da, ne dorim să redeschidem și studioul când o să fie posibil. 🙂
Ce sfat ai pentru cei care ne citesc?
Eu am o vorba după care mă ghidez în această perioadă: Fă Rai din ce ai ♥ Nu o să vină nimeni să te facă fericit/ă. Renunță la scuze și fă lucruri care te fac cu adevărat fericit/ă. Cred că această perioadă ne-a făcut să ne dăm seama ce contează cu adevărat pentru noi și cine ne este alături.
Facebook: Tatiana Tîrt-Bătrîncea
