Școala de dans Latin Beat împlinește 3 ani. La ceas de sărbătoare, am mers să-i felicităm pe instructori pentru treaba minunată pe care au făcut-o și să aflăm mai multe despre cum a pornit totul.

Din pasiune și ambiție, Adrian, zis Tzache, a reușit să ajungă instructor de dans și să-și formeze propria școală. Nu a fost singur pe tot parcursul acestui drum ci a avut-o alături de el pe Eny, colega de dans și partenera de viață.

1. Când ai luat contact prima dată cu dansurile latino?

Am ieșit într-o seară cu câțiva prieteni în Brașov și întâmplarea face că am ajuns într-un club latino. Mi s-a părut foarte interesant modul în care dansau și am întrebat cum pot ajunge și eu ca ei. Cel care mi-a făcut recomandarea, m-a trimis într-un loc total greșit și astfel nu am ajuns unde trebuia. Zic greșit pentru că am învățat în două luni 24 de stiluri de dansuri, practic știam de la fiecare doar pasul de bază.

Pentru că mă descurcam bine, m-a trecut la intermediari. Acolo învățam pașii separați și dansam cu fetele doar la finalul orei. Când i-am zis instructoarei că nu e bine, m-a dat afară. Alții probabil renunțau la dans, eu nu.

2. Cum ți-ai descoperit pasiunea pentru acestea?

Teoretic ajunsesem bine la sala de dans, doar că nu în zilele în care se preda salsa. După ce am clarificat asta, am început să merg la salsa și avansam foarte repede. Încă din liceu îi ziceam mamei mele că o să ajung dansator.

Ca totul să fie cât mai autentic și specific mie, la un curs am realizat o figură și am căzut. Toată lumea a râs de mine și acela a fost momentul în care am zis că nu mai merg. Surprinzător, nu am renunțat ci mă antrenam acasă, în apartament cu un prieten. Atunci am știut că salsa e dansul pentru care se merită să fac sacrificii și care îmi aduce satisfacția de care am nevoie.

3. Cum ai ajuns să fii instructor?

Dintr-o greșeală 😀 Într-o vineri după-masă am hotărât cu un prieten (cel cu care mă antrenam în apartament) să mergem la Oradea, pentru aniversarea unei școli de dans. Acolo, unul dintre instructori m-a rugat să fac un workshop și nu am stat deloc pe gânduri ci am acceptat. Problema era că tot ce am învățat eu în ultimele 4 workshop-uri, am predat într-unul singur. Întâmplarea făcea că acolo se aflau și instructorii de dansuri de la școli din Cluj.

Când am ajuns în Brașov, am mers și i-am dat vestea instructorului meu. A fost atât de încântat, încât mi-a dat prima clasă de studenți.

4. Care a fost prima școală de dans pe care ai deschis-o?

Înainte să vin la Cluj, am avut mai multe tentative de a deschide o școală de dans. La Sibiu, Sfântu Gheorghe și Brașov, însă nu a fost exact ceea ce mi-am dorit și nici interesul lor nu era pe măsura așteptărilor mele.

5. Cum ai ajuns la Cluj?

E simplu, dintr-o altă „greșeală”, am ajuns cu unul dintre instructorii de la Cluj în Sardinia și pe barcă, pe malul mării, mi-a propus să merg cu el. Fără să stau pe gânduri, am acceptat invitația lui și am venit.

Am ajuns pe final de săptămână și vestea că de luni predau m-a bucurat tare. Surpriza cea mare era că urma să țin cursuri de kizomba. Era exact perioada în care apăruse dansul în Cluj și mai nimeni nu știa despre el. Știam să dansez, însă nu eram pregătit să predau kizomba.

6. Care a fost momentul în care ți-ai dat seama că vrei școala ta la Cluj?

Simțeam că trebuie să fac ceva diferit. Voiam să plec, însă colegul meu (încă de pe atunci), Zohan, insista să rămân. Ideea era că voia să vină și el cu mine, doar că nu putea să renunțe așa ușor. După un an în care am dus negocieri cu acesta, am deschis Latin Beat.

7. De ce numele de Latin Beat?

Prima încercare a fost Latino Vibes. Ne focusam pe vibe-ul pe care-l transmite muzica latino și credeam că e ideal pentru școala noastră de dans. Însă, au trecut doar câteva zile de la momentul în care am hotărât asta, și am fost invitați la aniversarea școlii de dans de la Oradea care avea același nume. Am făcut brainstorming cu întreaga echipă, zile întregi ne-am gândit la nume, ca după ce îl găsim pe cel potrivit, din perspectiva noastră, să aflăm că deja există o școală de dans.

Am reluat tot procesul, până am ajuns la denumirea Latin Beat. Eram încântați, așa că am rugat pe cineva să ne ajute cu un logo. Ne-am plăcut mult și am hotărât ca de atunci să fim școala de dans Latin Beat.

8. Ce dificultăți ați întâmpinat la început de drum?

Motivarea echipei, pentru că ne-a fost greu la început să ne mobilizăm. Cu toate acestea, numărul cursanților a fost surprinzător de mare.

9. Cum ți-ai ales partenera de dans?

Greu 😀 Mă chinuiam să dansez cu colega mea de atunci și știam că nu e cea potrivită pentru mine. Îmi plăcea să dansez cu ea, însă nu o vedeam potrivită pentru a preda alături de mine.

Așa că mi-am luat inima în dinți și am mers hotărât la Eny să-i propun să fie instructoare. Evident că m-am bătut de un refuz categoric. Ea voia să participe doar la show-uri, nicidecum să predea.

N-am mai insistat, ci am anunțat-o cu două zile înainte de deschiderea școlii de dans că urmează să începem orele împreună.

10. Ce ne spui despre primii cursanți?

La primul curs au venit cam 40 de oameni. Cei mai mulți au venit pentru că ne cunoșteau pe mine și pe Eny de la școala anterioară. Noi nu am chemat pe nimeni și nici nu le-am zis că ne deschidem școală de dans, decizia a fost la ei.

11. Care e cel mai mare regret al tău?

E mai mult semi-regret și e faptul că nu am făcut școala atunci când trebuia făcută. Cred că dacă era cu un an mai devreme, totul era altfel, însă ca locație, tot Clujul l-aș fi ales.

12. Dar cea mai mare realizare?

Am mai multe, și o să-ți zic primele trei, cele mai relevante. Noi, noi și noi. Oamenii pe care îi am în jur, pentru mine, sunt cea mai mare realizare.

13. În momentul de față, aveți o echipă cu care participați la concursuri și show-uri. Cum a fost prima voastră experiență de acest tip?

Primul show a fost acum 2 ani și a fost de bachata. Am participat cu colegii mei și încă și acum ne mai amintim vânătăile cu care am rămas după.

14. Ce înseamnă oamenii pentru tine?

Totul 😊

15. Știm că acum, Eny nu e doar colega ta de dansuri ci și partenera de viață. Cum ați ajuns aici?

M-am bătut de același refuz categoric, ca în cazul anterior. A acceptat într-un final, însă nu voiam să ne expunem public. De ziua ei, eram în Corfu cu școala de dans și când îi cânta lumea „La mulți ani”, am sărutat-o. Practic am cam decis singur că e timpul să știe lumea de noi.

Consider că am făcut alegerea cea mai bună pentru mine. 😀

16. Unde vezi Latin Beat peste 5 ani?

O școală de dans axată pe performanță și nivel calitativ de dans. Cu o comunitate de oameni la fel de faini ca și până acum și mulți prieteni.

17. Ce sfat ai pentru cititori?

Îi încurajez să-și depășească barierele, să iasă din zona lor de confort și să facă ceea ce le place. Noi promovăm dansul, evoluția și starea de bine. La noi dacă veniți, testați și savurați. Și dacă aleg să vină, sper să aibă cel puțin o zecime din bucuria pe care o simt eu atunci când dansez.

Află mai multe despre Latin Beat în articolele de aici.