Generic filters
Exact matches only
Generic filters
Exact matches only

Istoria tradiției Plugușorului

Țara noastră are o varietate de tradiții folclorice, ritualuri și obiceiuri. Tradiția „Plugușorului” este un obicei străvechi, la origine fiind un ritual sacru. Există numeroase similitudini între acest obicei și altele existente pe teritoriul european.

Denumirea acestuia este corelată cu tradiția „pornirii plugului”. Acest obicei avea loc la data de 1 ianuarie, când în gospodăria celui colindat se trăgea o primă brazdă. La români, plugușorul are loc în timpul iernii, nu a verii și cunoaște diverse variante, potrivit Femeiastie.ro.

Alții sunt de părere că tradiția Plugușorului este un obicei împrumutat de la popoarele vecine (ucrainieni, bulgari). Cert este că plugușorul românesc și-a construit o identitate proprie prin introducerea unor elemente specific românești (expunerea etapelor muncii agricole, colacul de Crăciun, elogiul adus gospodarului prin colindul Plugușorului).

În țara noastră denumirea Plugușorului diferă în funcție de regiuni și zone. Acesta este cunoscut sub numele de „umblatul cu Plugul”, „Plugurelul”, „Plugulețul”, cu „Uratul”, „Haitul” sau cu „Aratul”. Se pare că prima dată acesta ar fi apărut în Moldova, răspândindu-se treptat și în celelalte zone ale țării. Cu Plugușorul se umblă în 31 decembrie, dar în unele zone și în prima zi a Anului Nou, pe 1 ianuarie. Un obicei similar Plugușorului este mersul cu „Semănatul”. Acesta constă în aruncarea unor semințe de cereale (grâu, orez, porumb).

Obiceiul Plugușorului este prezentat printr-un text în versuri. Colindul „vorbește” despre aratul pământului, despre semănatul, seceratul și măcinatul grâului, portretizînd ciclul agrar, dar și povestea pâinii. În esență, versurile Plugușorului creionează procesul de creare a pâinii: de la ciclurile agrare până la punerea aluatului în vatră. Textul este recitat foarte vioi, vesel și într-un mod cât mai optimist. El are un caracter simbolic, în trecut fiind considerat o incantație magică. Acesta este acompaniat de o recuzită simbolistică specifică: fluier, vioară, tobă, clopoței, bici, buhai sau diverse instrumente menite să amlifice sunetul.

Acest obicei agrar străvechi este menit să aducă belșug în familiile gazdelor. Este unul dintre cele mai frumoase și îndrăgite obiceiuri care s-au păstrat până în zilele noastre. Folclorul românesc încă abundă de obiceiuri. Din păcate, unele dintre ele și-au pierdut farmecul fiind readaptate și schimbate continuu.

Cover - Sursă foto: dreamstime.com
Picture of Angy

Angy

Angy este o persoană pasionată de blogging, advertising, PR. Îi place să citească, să călătorească, să descopere locuri frumoase. Consideră scrisul o formă de expresie a creativității umane, o terapie pentru suflet. Este într-o căutare permanentă de idei și răspunsuri menite să-i dezvolte personalitatea. Consideră că lucrurile simple sunt cele care ne fac cu adevărat fericiți, ne oferă liniște și stabilitate.

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *