Precum am văzut într-un articol anterior, Greenwashing – o portiță de scăpare pentru companii, aceste „afirmații verzi” sunt destul de des folosite de media. Este extrem de greu de a reglementa aceste afirmații, iar în acest moment sunt foarte puține legi pe acest subiect. După o căutare intensă am găsit o broșură elaborată de Comisia Europeană care cuprinde criteriile care trebuiesc îndeplinite de o întreprindere sau un produs trebuie pentru a primi certificarea EcoLabel. Am mai găsit și o directivă a Comisiei Europene: Misleading green claims.
Directiva din 2005, a Comisiei Europene, nu stabilește nici o regulă clară referitoare la promovarea și publicitatea „verde”. Conform articolului 10, directiva oferă protecție consumatorilor în cazul în care nu există o legislație sectorială specifică la nivel comunitar și interzice comercianților să creeze o impresie falsă cu privire la natura produselor.
Directiva nu interzice utilizarea mențiunilor ecologice, dar oferă un cadru juridic pentru a se asigura că comercianții utilizează mențiunile ecologice într-un mod fiabil și responsabil. Aplicarea dispozițiilor directivei la declarațiile ecologice poate fi descrisă în două principii majore:
- comercianții trebuie, înainte de toate, să aplice afirmațiile lor ecologice într-un mod precis, credibil și inconfundabil;
- comercianții trebuie să furnizeze dovezi empirice în sprijinul afirmațiilor lor și să fie pregătiți să le furnizeze într-un mod inteligibil în cazul în care afirmația este pusă la îndoială.
Pe „lista neagră” a directivei sunt menționate următoarele practici, considerate întotdeauna neloiale și, prin urmare, interzise, indiferent de impactul pe care îl au asupra comportamentului consumatorului.
- Este interzisă afișarea unei mărci de încredere, a unei mărci de calitate sau a unei mărci echivalente fără a fi obținut toate autorizațiile necesare.
- Este interzis să se afirme că un vânzător (inclusiv practicile comerciale) sau un produs a fost aprobat, avizat sau autorizat de un organism public sau privat atunci când nu este așa sau să se facă o astfel de afirmație fără a respecta condițiile de aprobare, avizare sau autorizare.
- Nu este permis să pretindă că un cod de conduită are o aprobare din partea unui organism public sau de altă natură, pe care nu îl are.
La nivel european a fost elaborat certificarea Ecolabel, care se aplică pe produse, sub sigla cu Floare sau frunză desenată. Prin prezența acestui simbol se garantează că produsele:
- sunt mai puțin dăunătoare pentru mediu;
- sunt mai sigure pentru bunăstarea clienților;
- respectă liniile directoare specifice pentru ciclul de viață al produsului;
- au fost confirmate profesional de către consultanții Comisiei Europene.
Diferența între cele două logouri este că „frunza” (organic logo) o găsim majoritar pe ambalajele alimentelor. Aceasta ne asigură că produsul conține ingrediente ecologice în proporție de cel puțin 95 %, iar restul de 5 % respectă alte condiții stricte. Acest logo este prezent mai ales pe produsele făcute în Europa, iar cele importate, trebuie să împlinească criteriile stricte pentru a primi certificarea.
Ecolabel poate fi prezent atât pe alimente cât și pe eticheta detergenților, a hainelor și altele. Aceast ne asigură că produlul este sustenabil pe tot parcursul ciclului de viață. Produsele sunt făcute în așa fel să fie durabile, iar la finalul vieții pot fi reciclate.
Aceste etichete dovedesc certificările oficiale din partea Comisiei Europene în colaborare cu statele membre ale UE, precum și un angajament pentru o economie durabilă (afectată atât de producător, cât și de consumator). În plus, studiile au arătat că discrepanța dintre legislațiile țărilor și activitatea complexă a autorității relevante transnaționale conduc la un climat de reglementare extrem de imprevizibil pentru companiile multinaționale. Astfel, prin prezența celor două simboluri se asigură o calitate egală a produselor, în toate țările Europei.