Damian Popescu este medic primar neurolog iar de curând, împreună cu colegii lui Mihai Câsu, medic primar în psihiatrie și Lupu Mihaela Adriana, expert în psihologie clinică, au deschis Mind Reset, centrul medical de neurologie, psihiatrie și psihologie clinică. Cu competențe în electroencefalografie, Damian dispune de o experiență de peste 10 ani în domeniul neurologiei atât în sistemul public cât și în practică privată.

1. Cum ți-ai descoperit pasiunea pentru neurologie?

În timp, nu dintr-odată. Nu pot să mă laud că în copilărie puneam perfuzii la ursulețul de pluș. Mie îmi plăcea să demontez lucruri ca să aflu cum funcționează. Uneori le stricam, alteori le reparam. Interesul pentru medicină a venit ceva mai târziu, în timpul liceului, dar curiozitatea pentru „cum funcționează” mi-a rămas pe tot parcursul facultății. Cred că o am și acum. Astfel am ajuns să „mă lipesc” de catedra de fiziologie, locul unde puteam să găsesc răspunsuri la această întrebare. Aici am cunoscut doi oameni care mi-au devenit mentori: Dr. Vasile Tibre și Prof. Dr. Adrian Olteanu. Ambii erau pasionați de fiziologia sistemului nervos și au reușit sa mă „contamineze”. După aceea, lucrurile au evoluat natural spre profesia de astăzi. Cu Vasile am fost mulți ani coleg în catedra de neurologie. De la el am reușit să „fur” primele noțiuni de electrofiziologie.

2. Ce ne poți spune despre activitatea unui neurolog?

Nu cred că poate să fie rezumată într-o propoziție. Depinde de patologia pe care o tratezi. Dacă lucrezi într-o zonă de acuți, activitatea este specifică unui spital de urgență. Ca medic ai doua obiective: să menții funcțiile vitale și să încerci să salvezi cât mai mult din sistemul nervos afectat de boală. Cheia de boltă este timpul. Uneori ai la dispoziție doar câteva minute ca să iei o decizie.

Într-un serviciu de recuperare lucrurile se mișcă mai lent, uneori prea lent. Aici încerci să repari ce s-a „stricat” în perioada acută. În plus, încerci să previi diferite complicații. Progresele sunt modeste și se obțin cu mult efort. Și în această situație timpul este important, dar are o alta semnificație: în cât timp pacientul recuperează deficitele neurologice astfel încât să devină independent și să se poată reintegra în societate: săptămâni, luni, ani?

Munca din ambulator are în principal un rol preventiv. Diagnosticăm și tratăm pacienții înainte să ajungă „clienții” serviciilor de urgență. Trebuie timp și răbdare să inventariezi principalii factori de risc care pot să fie cauza unui viitor eveniment acut, să depistezi și să tratezi patologia neurologică în stadii incipiente, să convingi pacientul să își modifice stilul de viață înainte să fie prea târziu. De asemenea trebuie să monitorizezi pacienții care au trecut printr-un eveniment acut astfel încât să nu se repete.

De-a lungul timpului am trecut prin toate cele trei tipuri de activități: medic în Spitalul Județean de Urgență Cluj, medic într-un spital privat de recuperare și colaborări cu diferite ambulatorii de specialitate. Între aceste moduri de lucru nu a existat decât un singur element comun: timpul și evident .. ceașca de cafea de dimineață.

3. Care sunt cele mai mari „probleme” ale oamenilor care vă trec pragul?

Dacă aș face o statistică, ponderea cea mai mare o au vârstele extreme. Pe de o parte, avem un aflux de tineri din mediul corporatist cu problemele sedentarismului, a stresului și lucrului excesiv la calculator. Hernia de disc nu mai este specifică muncitorilor din construcții. O întâlnim mai des la tinerii IT-iști. Cefaleea (durerea de cap) este foarte frecventă și are cauze multiple, una dintre acestea fiind stresul. Compresiuni ale nervilor mâinilor de la utilizarea tastaturilor, debutul unor crize de epilepsie după abuz de cafea, cola și jocuri pe calculator, tineri care la 30 ani fac accidente vasculare tranzitorii.

Pe de alta parte, datorită îmbătrânirii populației, ne întâlnim din ce în ce mai des cu seniori cu problemele inerente vârstei a III-a și a IV-a: sechele după accidente vasculare, boli degenerative gen Parkinson sau diferite tipuri de demențe.

4. Spune-ne despre proiectul vostru, Mind Reset și cum a luat naștere acesta?

Suntem trei oameni care ne cunoaștem de mulți ani, am lucrat împreună și am învățat să ne completăm reciproc. De asemenea avem o comunitate de idei și aspirații. Ultima perioadă am lucrat într-un spital privat în care am aderat la un stil de lucru diferit de majoritatea unităților medicale din România și anume abordarea multidisciplinară a pacientului. Sigur, multe centre medicale pretind că lucrează după acest concept. A strânge mai multe specialități medicale sub același acoperiș nu înseamnă că lucrezi multidisciplinar. Multidisciplinaritatea înseamnă schimbul permanent de informații între profesioniștii implicați în actul medical și acest schimb nu se rezumă doar la consultul pacientului și eliberarea unei scrisori medicale cu recomandări pe care poate o citește colegul sau nu. Multidisciplinaritatea este o muncă de echipă. Noi chiar am lucrat în această manieră și rezultatele au fost rapid vizibile.

La un moment dat, cineva dintre noi, nu mai știu cine, a spus „ce-ar fi dacă am deschide un centru în care să lucrăm în acest stil și să avem libertatea deplină de a aplica ideile noastre?”. Și de la întrebarea „ce-ar fi dacă…” s-a ajuns la „hai să o facem”.

5. Care este viziunea centrului medical Mind Reset?

Procesele cerebrale, mintea și conștiința nu pot să fie abordate separat într-o maniera reducționistă. Chiar dacă medicina modernă stabilește limite de competențe între neurologie, psihiatrie și psihologie, practica impune o abordare simultană pe toate cele trei paliere. Acest deziderat poate să fie atins doar prin multidisciplinaritate, pacientul fiind tratat ca un tot unitar și nu ca o colecție de patologii. Centrul medical Mind Reset urmărește maximizarea rezultatelor terapeutice prin aderarea la acest concept.

6. Cum se diferențiază Mind Reset de alte centre private?

Orice proiect nou care apare pe piață trebuie să identifice niște nevoi care nu sunt acoperite de actualele construcții. Noi am identificat două astfel de probleme:

Prima problemă este legată de limitele dintre specialitățile medicale și chirurgicale, care uneori nu sunt clar conturate. De exemplu între neurologie și psihiatrie, această graniță este adesea greu de văzut pentru că este imposibil să faci o demarcație netă între procesele psihice (imateriale) și substratul anatomic și fiziologic (creierul). În practica curentă, fiecare specialist încearcă să se axeze strict pe domeniul lui de competență. Astfel zona „gri” dintre neurologie și psihiatrie rămâne neacoperită. De multe ori pacienții sunt „plimbați” între neurologi și psihiatri fără o rezolvare reală a problemelor de sănătate. Noi încercăm să umplem această „nișă”. Exista numeroase patologii la limita dintre specialități pe care încercăm să le abordăm în această manieră: neurologie – neurochirurgie, neurologie – oftalmologie, neurologie- ORL, și altele.

A doua problemă este legată de modul mecanicist în care este tratat pacientul. Lipsa de timp și constrângerile de natură economică au transformat actul medical într-un proces industrial. Avem pacienți care ne-au solicitat ajutorul deși au fost consultați în alte servicii, aveau un diagnostic corect și un tratament eficient. Noi nu am făcut decât să confirmam diagnosticul și să explicăm pacientului ce înseamnă boala, la ce să se aștepte în viitor. Discutând deschis cu pacienții am înțeles că nu ai cum să diagnostichezi, să tratezi și să vorbești cu un pacient în 15-20 minute.

7. Care sunt cei cărora vă adresați prin acesta?

Oamenilor care doresc o abordare personală, individualizată, bazată pe empatie.

8. Ce planuri de dezvoltare aveți?

Pentru început dorim să extindem partea de investigații electrofiziologice. Momentan avem dotarea materială și de personal necesară realizării de video EEG adulți și copii, video EEG somn copii, EMG/ENG. După sărbători intenționăm să ne implicăm în patologia somnului. În acest sens vom realiza EEG-uri nocturne de lungă durată (7-8 ore) cu monitorizarea unor parametrii biologici (respirație, saturație de oxigen, EKG). De asemenea vom efectua potențiale evocate (vizuale, auditive și somestezice).

Într-un viitor mai îndepărtat, intenționăm să creștem numărul de specialități medicale.

9. Privind contextul pandemiei, cum te-ai adaptat tu la situația actuală?

Epidemia aceasta ne-a bulversat la toți viața. Din fericire oamenii sunt adaptabili. Pe noi ne-a ajutat foarte mult că am fost implicați în deschiderea acestui centru și nu am avut timp să ne gândim prea mult la boală. Acum așteptăm cu nerăbdare să înceapă procesul de vaccinare ca să ne putem întoarce la viața dinainte de pandemie.

10. Ce sfaturi ai pentru cititorii noștri privind mersul la neurolog?

Orice automobilist știe că atunci când i se aprinde o lampă de avarie la bord, trebuie să meargă la un service specializat. Nu acordați mașinii mai multa grijă decât propriului organism. Un episod de vertij, „amorțeala” unei părți a corpului, diminuarea dexterității de a apuca obiecte, o durere de cap sunt ca niște lămpi de avarie ale organismului. Nu amânați prezentarea la „service”.