Pentru mulţi, nu este foarte clar care este diferenţa dintre a fi introvertit şi a fi antisocial. Dacă în cazul adulților acest lucru este relativ definit, în cazul copiilor pot apărea confuzii din partea părinţilor, astfel încât să îi îndrume pe carari greşite.

Ce este un introvertit?

Introvertitul este acea persoană care iubeşte singurătatea şi alege să-şi petreacă cele mai multe momente departe de interacţiunile sociale. Aceştia se încarcă cu energie psihică din momentele petrecute în activităţile solitare, în timp ce grupurile mari de oameni îi „consumă”. Introvertiţii găsesc stimulii din afara minţii lor ca fiind „neplăcuţi”.

Ce este un antisocial?

Un antisocial nu urăşte oamenii, ci nu îi plac metodele obişnuite de interacţionare dintre aceştia. Acesta nu preferă să fie solitar, aşa cum se întâmplă în cazul introvertitului, ci preferă să îşi petreacă timpul împreună cu cei care nu ţin la normele social acceptate.

Există, în acelaşi timp, persoane care prezintă ambele trăsături de caracter, nefiind o linie clară care să le delimiteze consecinţele.

În ciuda a ceea ce mulţi cred, a fi introvertit nu este o boală psihică sau ceva ce „se poate corecta”. Un introvertit obligat să fie prezent la întâniri sociale este nefericit. Da, poate va reuşi să reziste câteva ore, o zi sau chiar mai mult, însă, într-un final, acesta va claca. Mai mult, obligat să stea într-un mediu care îl consumă psihic, este posibil ca acesta să dezvolte fobii sociale, care pot duce chiar la atacuri de panică severe!

Nu acelaşi lucru îl putem spune despre antisociali, însă. Aceștia, în domeniul psihologiei, sunt persoanele care suferă de o tulburare de personalitate antisocială, putând fi chiar sociopați. Aceştia sunt caracterizaţi, în general, printr-un egoism care nu respectă drepturile celorlalţi şi, nu de puţine ori, vor minţi sau manipula pentru a îşi satisface nevoile proprii.

Unele manifestări ale perioadei de teribilism – care se manifestă între 15 şi 24 de ani – pot fi confundate, de asemenea, cu aceste două situaţii. Din dorinţa de a îşi croi propriul drum, tânărul poate să aibă manifestări prin care să încalce normele sociale, însă acest lucru nu înseamnă că suferă de tulburare de personalitate antisocială, ci că doar începe să „zboare din cuibul părintesc”, căutăndu-şi propriile definiţii ale felului de a fi şi a trăi. Totodată, el se poate izola şi fără a fi introvertit, deşi, în general, dacă acesta a fost foarte sociabil, o schimbare de 180 de grade poate fi un semn al unei probleme mai grave, precum depresia.

Aşadar, asiguraţi-vă, înainte de a pune eticheta de „timid”, „introvertit” sau „antisocial” unei persoane şi a o obiga să facă lucruri care nu sunt pe placul ei, că aceasta este corectă şi nu faceţi confuzie de termeni. Înţelegându-i pe cei din jurul dumneavoastră, veţi ajuta la construirea unui mediu mai plăcut pentru dumneavoastră.