Clujul este unul dintre cele mai vechi orașe din România, a cărei istorie a început în secolul al II-lea d.Hr, odată cu cucerirea Daciei de către romani, s-a continuat în Evul Mediu, perioada invaziilor și a cuceririlor teritoriale și continuă și în ziua de azi cu epoca tehnologiei, a toleranței și a emancipării societății.

Orașul de pe Someș, considerat a fi capitala neoficială a Transilvaniei, este în prezent cel mai prosper oraș din această zonă a țării atât din punct de vedere cultural și academic, cât și din punct de vedere administrativ.

Am prezentat deja istoria orașului roman Napoca și cea a primei cetăți medievale din Cluj-Napoca, Cetatea de pe Someș, iar acum vom prezenta istoria celei de-a doua fortificații de acest fel care a existat pe teritoriul actual al Clujului: Cetatea breslelor.

Cetatea breslelor cunoscută și sub denumirea de Cetatea medievală este cea de-a doua fortificație de acest gen din Clujul Medieval.

Denumirea ei vine de la breslele meșteșugărești care o locuiau și care, pe lângă rolurile comerciale, aveau și roluri administrative și militare. Breslele meșteșugărești clujene au fost înființate în secolul al XIV-lea, mai exact în anul 1405 când împăratul Sigismund de Luxembourg a acordat Clujului statutul de oraș liber regal în urma căruia acesta primește dreptul de a-și construi fortificații.

Potrivit volumului „Castele și Cetăți din Transilvania: Județul Cluj”, redactat de Liviu Stoica, Gheorghe Stoica și Gabriela Popa, lucrările de ridicare a cetății medievale a breslelor clujene au durat aproximativ 200 de ani, reușindu-se ca fortificația Clujului, întinsă pe 45 de hectare, să fie apărată de ziduri paralelipipedice din blocuri de piatră cu trepte de acces, turnuri, bastioane și porți de intrare în oraș. În total, vechea cetate medievală avea 20 de turnuri și porți.

Primele atestări documentare despre organizarea administrativă a acestei cetăți din secolul XIV fac referire la Turnul Porții Turzii, aparținând sabierilor sau cuțitarilor, urme ale existenței lui putând fi văzute și în prezent pe actuala stradă a Universității. Un alt turn menționat documentar este Turnul Fierarilor, de pe actuala stradă Virgil Fulicea. În prezent, din acest turn au mai rămas doar zidurile lui însă ele nu pot fi văzute de către cei care trec pe această stradă deoarece se află în curțile care aparțin unor instituții sau persoane private.

Din vechea Cetate Medievală au mai mai rămas în prezent doar patru bastioane, două turnuri și câteva fragmente de ziduri. Cel mai cunoscut dintre ele este Bastionul Croitorilor, construit în anul 1475. Acesta apăra colțul de Sud-Est al cetății medievale și era considerat cel mai important bastion, fiind cel mai expus. În prezent, el se află la capătul străzii Baba Novac, a fost reabilitat și acum găzduiește Centrul de Cultură Urbană al orașului.

Cel de-al doilea bastion care se păstrează și în prezent este Bastionul Pielarilor, care mai poartă și numele de Bastionul Pantofarilor, după cele două bresle care l-au avut în grijă. Acesta a fost construit în secolele XV-XVI și este al doilea bastion ca mărime și importanță, după Bastionul Croitorilor, acesta apărând partea de Sud-Vest a cetății medievale. Din păcate Bastionul Pielarilor nu este accesibil publicului deoarece este amplasat pe o proprietate privată, în curtea familie Bogdánffy situată pe strada Avram Iancu, colț cu strada Republicii.

Cel de-al treilea bastion care există încă și în prezent este Bastionul Postăvarilor care a fost ridicat în secolul XVI. În prezent, bastionul poate fi văzut pe strada Universității și este lipit de zidul rămas pe strada Potaissa. Nici acest bastion nu poate fi vizitat de către public el fiind integrat în casele construite ulterior pe această stradă.

Cel de-al patrulea bastion care s-a mai păstrat până în zilele noastre este Bastionul Pantofarilor. Nu se știe data exactă în care acesta a fost ridicat însă fragmente din el pot și văzute pe porțiunea de zid de pe strada Potaisa.

Un turn păstrat parțial încă și în zilele noastre este Turnul Pompierilor, devenit apoi Turnul Lăcătușilor, care adăpostește în prezent un Muzeu al Pompierilor. Acesta a fost construit în anul 1574 în cadrul celei de-a doua incinte medievale de apărare a orașului și inițial a purtat denumirea de „Poarta Mică din ulița Săpunului”. În prezent fragmente din acest turn și din zidurile lui se mai pot vedea pe strada Tipografiei.

Un alt turn care a rezistat vremurilor este Turnul Cetății Vechi, transformat apoi în Turnul Închisori, aflat pe actuala stradă Sextil Pușcariu și în care funcționează singurul Muzeu de Speologie din țara noastră. Se spune despre acest turn că, timp de câteva secole, a fost cea mai temută închisoare a Clujului, acesta păstrându-și această funcție până în secolul al XIX-lea.

Fragmente din zidurile vechii Cetăți a breslelor mai există încă și în zilele noastre pe următoarele străzi: str. Virgil Fulicea, str. Emile Zola, str. Regele Ferdinand, str. Emil Isac (în incinta liceului „George Bariţiu”), str. Avram Iancu (în incinta liceului „Gheorghe Șincai”), str. Fortăreței și str. Baba Novac.

Cele 20 de turnuri și porți ale Cetății Medievale a breslelor clujene:

– Bastionul Croitorilor (ridicat în sec. XVI-XVII și existent și în prezent; patronat de breasla croitorilor)

– Bastionul Tăbăcarilor (nu se știe când a fost ridicat și demolat; patronat de breasla tăbăcarilor)

– Bastionul Zidarilor (ridicat în sec. XVI-XVII și demolat în 1810; patronat de breasla zidarilor)

– Bastionul Curelarilor (ridicat în sec. XVI-XVII și demolat în 1817; patronat de breasla curelarilor – cei care produceau curele)

– Turnul Porții Turzii (ridicat în sec. XV și existent și în prezent; patronat de breasla sabierilor sau cuțitarilor – cei care produceau săbii și cuțite)

– Bastionul Postăvarilor (ridicat în sec. XVI și existent și în prezent; patronat de breasla postăvarilor)

– Bastionul Tâmplarilor (ridicat în sec. XVI-XVII și demolat în 1880; patronat de breasla tâmplarilor)

– Bastionul Pantofarilor zis și al Pielarilor (nu se cunoaște data ridicării lui, dar acesta existentă și astăzi)

– Bastionul Fânului zis și al Cizmarilor (ridicat în sec. XV și demolat în 1830; patronat de breasla cizmarilor)

– Turnul de Poartă zis și al Cojocarilor (ridicat în 1476 și demolat în 1843; patronat de breasla cojocarilor)

– Bastionul Fierarilor (ridicat în sec. XV și demolat în 1796; patronat de breasla fierarilor)

– Bastionul Aurarilor (ridicat în sec. XV și demolat în 1859; patronat de breasla aurarilor)

– Poarta Apei (ridicată în 1567 și demolată între 1700 și 1715; patronată de breasla argintarilor)

– Turnul de Poartă din Strada Podului (ridicat în 1477 și demolat 1868; patronat de breasla lăcătușilor)

– Turnul Lăcătușilor zis și al Pompierilor (ridicat în 1574 și existent și astăzi; patronat de  breasla țesătorilor, ulterior de breasla lăcătușilor)

– Bastionul cu creneluri italiene (nu se cunoaște data ridicării lui, dar se știe că a fost demolat în 1817; patronat de breasla săpunarilor și căldărarilor apoi de breasla rotarilor și pâslarilor)

– Bastionul Rotund (ridicat în 1603 și demolat în 1817; patronat de breasla măcelarilor)

– Turnul de Poartă din Strada Ungurilor (ridicat în sec. XV-XVI și demolat în 1872; patronat de breasla dogarilor)

– Bastionul Olarilor (ridicat în 1644 și demolat în 1838; patronat de breasla olarilor)

– Turnul de Poartă din Strada de Mijloc (ridicat în 1449 și demolat în 1850; patronat de breasla măcelarilor)

Citește și despre Istoria cetăților medievale din Cluj-Napoca: Cetatea de pe Someș (I) și despre Istoria orașului roman Napoca