Ardealul are o parte lingvistică frumoasă, reprezentată prin regionalismele puternic influențate de maghiară și germană. Ne-am propus să vă prezentăm și vouă câteva dintre regionalismele clujenilor și să explicăm semnificația lor, acolo unde este nevoie.

Regionalisme culinare

Nu se poate să treci prin Cluj fără să mănânci o pită cu slană (pâine cu slănină) autentică din brișcă (briceag). Iar dacă ai mâncat, sigur ai avut în blid (farfurie) sau pe dog (curpător/fund de lemn) și porodici (roșii), castraveți și ceapă. Dacă nu, atunci musai (neapărat) să mănânci o ratotă (papară/omletă). În mod sigur, dacă e vară consumi lebeniță (pepene verde) și cucuruz (porumb), iar dacă vrei să faci o varză a la Cluj sau un lușcoș (ciorbă de varză), știi că ai nevoie de curechi (varză) subțire la frunze și groștior (smântână). Când te plimbi pe străzile clujului, vezi o ofertă bogată de palanețe (turte umplute cu brânză, varză sau prune). Când vine toamna, nu aștepți plăcinta de dovleac, vrei să mănânci ludău (dovleac) copt. Nu uiți nici de copilărie, când mâncai cogeac (acadea), pancove (minciunele) sau poate chiar pită dumnicată (pâine ruptă în bucăți și înmuiată în mâncare). Tare cred c-ai fost găuăjos (pofticios) când îl vedeai pe moșu’ tău (bunicul) bând jinars (țuică).

De la bunici

Când erai un bighidiu (țânc) neastâmpărat, bunicii tăi spuneau că ești blăstămat sau alduit (neastâmpărat) când ai buntuzât (deranjat) toată casa, jucându-te cu bidigana (lighioană, dihanie) aia pe care ai prins-o în curte și îți spuneau să te ogoi (să stai cuminte). Când nu făceai dezordine, te dădeai pe hintă (leagăn) și când erai chemat la masă ziceai că mergi mintenaș sau amu’ ni (imediat). Îți plăcea să te joci cu chițibușuri (lucruri mărunte, fără importanță) și erai tare cinaș (frumos) când te feșteai (vopseai/murdăreai) din cap până în picioare de tină (noroi). Bunica ta nu apuca niciodată să te îmbumbe (să-ți închidă năstureii) la haine înainte să fugi la joacă, dar te întorceai când îți dubeai (zgâriai/loveai) picioarele și te-apucai de cântat (plâns).

Citește Partea a II-a și Partea a III-a

Ca adult

Acum că ești adult poate ai început a duhăni (a fuma) și ai țucat (pupat) destule fete, poate chiar ai fost în cătane (armată), iar acum te gândești la ceterașul (omul care cântă la vioară) care îți va câta la nuntă. Când vezi că cineva nu aruncă gozul (gunoiul) la coș, zici că-i dubaș (ciudat, care nu-i la locul lui) și îi spui că nu-i slobod (nu-i voie), dar nu continui pentru că nu-ți place să te sfădești (cerți) cu lumea.

Cuvinte uzuale

În final, cred că se cuvine să zicem că ești din Cluj dacă saluți oamenii pe stradă cu servus/serus (salut) și ciao indiferent dacă vii sau pleci, iar când saluți mai multe persoane la un loc, adaugi un toc (din maghiară – „servus toc”) la final. Ah, și folosești ioi, tulai și no în atâtea feluri încât nimic nu ți se mai pare șod (haios).