Trenurile se află printre cele mai mari pasiuni ale mele, iar ori de câte ori ajung într-o gară mă bucur ca și un copil care primește o bomboană. Asta se trage de la faptul că am crescut într-o gară, unde am avut ocazia să călătoresc în toate tipurile de locomotive care treceau pe acel tronson și să învăț cât mai multe despre fascinanta lume a transportului feroviar. Chiar și în prezent, aleg oricând să călătoresc cu trenul pe orice distanță, în defavoarea mașinii.

De curând, mi s-a propus să iau un interviu inițiatorilor Mocăniței Transilvaniei. Bineînțeles că am acceptat cu cea mai mare bucurie, având în vedere pasiunea mea pentru orice circulă pe cale ferată. Vreau să împărtășesc cu voi lucrurile pe care le-am aflat, deoarece dacă ne dăm interesul și, cel puțin, suportul moral, acest proiect poate avea un final fericit și vom putem simți adevărata experiență de a călători cu un tren de epocă chiar în inima Transilvaniei.

De unde aveți această pasiune pentru trenuri cu aburi?

Această pasiune mi-a fost transmisă de către un prieten. Este vorba de unul din celelalte două persoane care ne ocupăm de aceast proiect, Mocănița Transilvaniei, este vorba de Cristi Moldovan. El este un împătimit al trenurilor și cu atât mai mult al celor cu abur, deoarece această linie cu ecartament îngust trece chiar prin satul bunicilor lui. Este imposibil să nu te „îmbolnăvească” când îl auzi cum vorbește de aceste minunății.

Care este povestea Mocăniței Transilvaniei și de ce a încetat să mai circule?

Poveste Mocăniței Transilvaniei ca și proiect de promovare a început în vara anul 2014, după unul din cele multe drumuri făcute la bunici, Cristi a auzit din nou după aproape 20 de ani locomotiva cu aburi cum plecă din gara Teaca. Atunci a luat legătură cu concesionatul liniei și am creat pagina Mocănița Transilvanei. De atunci am început partea de promovare, și în octombrie 2014 am ieșit prima dată după foarte mult timp cu Mocănița pe un traseu de 35 de km între Teaca (Bistrița-Năsăud) și Râciu (Mureș).

Linia este construită de Imperiul Austro-Ungar într-un decurs de 2 ani între 1912-1914, când a și fost dată în folosință. Inițial avea 70 km și străbătea zona de câmpie a Transilvaniei. În 1940 a fost prelungită până la Lechința pentru a lega orașul Târgu-Mureș de Budapesta. Din păcate, în anul 1996 linia a fost închisă, deoarece s-a considerat că nu mai poate aduce un profit și aceasta a intrat în conservare.

Spuneți-mi câteva informații despre locomotiva cu aburi.

Este vorba de o locomotivă poloneză din 1949. A fost cumpărată de statul Român și de atunci este în folosință. Viteza de deplasare este una redusă, de doar 35 km/h maxim. Locomotiva poate funcționa și cu cărbuni, și cu lemn.

De unde a pornit ideea de a repune Mocănița Transilvaniei în circulație? Aveți vreo legătură directă cu aceast domeniu sau e doar un vis pe care vreți să îl vedeți realizat?

Inițial am creat pagina pentru a face cunoscută povestea acestor locuri și a istoriei căii ferate. După ce l-am cunoscut pe domnul ce a concesionat linia, Cristian Raspopa, am zis să dăm o mână de ajutor și să promovăm activitățile de turism feroviar.

Ideea de a repune Mocăniță în mișcare a venit din dorința conservării și de a pune în valoare lucrurile frumoase care le avem în țară. Este o zonă superbă cu peisaje de vis și multă sălbăticie. Pe acest traseu există o porțiune de 5 kilometri prin pădure unde natura ne arată cât de mult trebuie să o prețuim, acolo s-a format un tunel natural din copaci. Pădurea ne scoate în cale căprioare, iepurași, fazani, vulpi, etc. Mai mult decât o legătură sufletească nu există. Este pur pasiune și voluntariat. Dacă mai sunt pasionați de aceste muzee pe șine îi așteptăm alături de noi.

Care sunt pașii necesari de parcurs pentru a repune permanent Mocănița în circulație?

Pentru a putea repune permanent Mocănița în circulație este necesar în prealabil introducerea liniei în patrimoniul național pentru a-i asigura existența fără să fie în pericol de a fi ridicate șinele și distruse gările. De asemenea, ar fi mai ușor de accesat fonduri europene necesare pentru a recondiționa linia, de a schimba traverse, pentru repararea locomotivei, deoarece scapă presiune și e foarte greu cu găsirea pieselor de schimb.

Cum a fost primit planul vostru de a repune Mocănița pe șine de către publicul larg?

Am rămas surprinși de amploarea pe care proiectul a luat-o după ce am creat pagina Mocăniței pe Facebook. Foarte multă lume salută această idee și ne încurajează să continuăm această muncă. Am întâlnit oameni care doresc să se alăture acestui proiect, cu susținere morală și fizică atunci când este nevoie pentru întreținerea liniei.

Traseul parcurs este unul de poveste. Care sunt rutele pe care se poate circula acuma și câți km mai trebuie reabilitați?

Deocamdată se circulă pe doar 35 de km din cei peste 100 care au fost inițial între Lechinta și Târgu-Mureș. Din păcate s-a ridicat din teren o mare parte din linie și costurile sunt imense pentru a putea restaura tot traseul. La acești 35 de km funcționali în acest moment ar mai fi nevoie de schimbat traverse, de consolidat linia în anumite porțiuni și de întărit cu piatră terasamentul. Cei care au concesionat linia ne-au promis că vor face lucrările necesare pentru a se circula în siguranță, în cel mai scurt timp.

Cum decurge o călătorie? Faceți și opriri în zonele care se pot vizita și fotografia sau trenul merge încontinuu?

Călătoria începe într-una dintre cele două gări de la capătul traseului, Teaca ori Râciu. Stabilim ora și locul de plecare, ne îmbarcăm și plecăm la drum. Pe parcurs linie transmitem poveștile vremii respective. Sunt încântătoare! Mai există un castel la Comlod, lăsată moștenire de către familia Teleki de Szok. Acesta a fost construit în 1756 de către Istvan Wesselenyi de Hadad și de către soția sa Polixenia Daniel la Vargyas și a ajuns în secolul XIX în posesia familiei Teleki.

De curând a fost aniversarea de 100 de ani a Mocăniței. Cum plănuiți să celebrați?

În această vară dorim să celebrăm și acest eveniment unic. Dorim ca 3 zile doritorii și pasionații să poate celebra alături de noi cei 100 ani de la darea în folosință. O să pregătim câteva surprize în acest scop. Pe această cale rog cititorii să urmareaca pagină noastră Mocănița Transilvaniei pentru a afla detalii despre următoarele curse și evenimentul pe care dorim să îl organizăm.

Cum reușiți să ajungeți la publicul doritor de o experiență unică? Cum pot să afle ei programul Mocăniței?

În principal, reușim să comunicăm și să atragem publicul prin rețelele de socializare. Acolo am creat o comunitate frumoasă, activă și care ne încarcă cu energie și ne face să continuăm această muncă, care nu este tocmai ușoară. Presa este un liant excelent care ne ajută să facem auzită Mocănița în toată România. Cei trei inițiatori, Cristi Moldovan, Cristi Silasi și Daniel Oltean vă mulțumesc pe această cale tututor celor care ne-au ajutat, ne ajută și ne vor ajuta să facem cunoscut acest minunat muzeu.

Citește in continuare alte interviuri realizate de echipa bunadimineata.ro

 – Hedi Hoka: „Cu toții ne dorim fericirea, dar este primul lucru pe care-l amânăm”

 – Anne-Marie Chelariu – despre Vlogging-ul ca meserie, succese profesionale și Imnul Vloggerilor

– Adrian și Tatiana Tîrt – Despre pasiunea pentru dans la nivel profesionist