Păstrăvul din Bistrița Aurie, ceramica de la Marginea, albastrul de la Voroneț, mormântul de la Putna, al lui Ștefan cel Mare, comoara doamnei lui Petru Rareș ascunsă sub Pietrele Doamnei, acoperișul cu draniță al caselor, bundițele sau opincile de la Straja, toate spun câte o parte din povestea Bucovinei.

Bucovinenii sunt oamenii care te vor corecta atunci când le spui că sunt moldoveni. Limita dintre Moldova și Țara Fagilor nu este doar geografică. Este mai mult de atât. O să îi recunoști după modul în care se comportă, în care îți vorbesc, în care muncesc.

Sursă foto: © Ncristian

Aici o să găsești o comunitate în care viețile minorităților s-au îmbinat mereu cu cele ale românilor. Țigani, polonezi, maghiari, ucraineni, germani, ruteni, evrei, ruși lipoveni, armeni, toți aceștia încă sunt prezenți în viața din Bucovina.

Munții înalți, brazii bătrâni, iarba grasă, apele repezi, toate le-au ajutat bucovinenilor, care au trecut prin multe de-a lungul timpului. În 1774, au ajuns sub autoritatea austriacă. Primul Război Mondial a avut una dintre cele mai importante urmări, unirea cu România. S-a întâmplat cu câteva zile înainte de 1 decembrie 1918.

1940 este începutul dramei foarte multor familii din această zonă. Odată cu ultimatumul prin care ne-a fost luată Basarabia, Bucovina a fost împărțită. Nordul a ajuns sovieticilor, iar sudul a rămas românilor. Frați de sânge sau de limbă, au fost despărțiți. În Bucovina, unitatea și ajutorul înseamnă mai mult decât în celelalte părți ale țării. Asta s-a văzut de multe ori în ultimul secol și încă se simte în zilele noastre. Cu toate că în Ucraina (în zona Cernăuțiului) încă se vorbește română, tristețea legată de răpirea Nordului Bucovinei mai e prezentă.

Sursă foto: © Bahnean Teodor Andrei

Urmele dominației austriece mai sunt prezente. Mai sunt clădiri care păstrează atmosfera de acum câteva sute de ani. Gara Ițcani, Cazinoul din Vatra Dornei, Palatul Administrativ din Suceava sunt câteva urme ale arhitecturii habsburgice, însă o parte din ele se află într-o stare de degradare.

Tradițiile încă sunt vii în Bucovina. În zona dintre Gura Humorului și Vatra Dornei găsim oameni care merg la biserică în vechiul costum popular. Tot aici o să-i găsim pe cei care încă mai păstrează vechile obiceiuri: olăritul de la Marginea, încondeierea ouălor de la Ciocănești,  pictatul icoanelor pe lemn la Rădăuți și multe altele lăsate din strămoși.

Pădurea i-a folosit bucovineanului încă din primele veacuri. Brazii le-au făcut lingură, casă și biserică. O să simți în vorbă și în obiceiuri, că oamenii parcă îl au pe Dumnezeu mai aproape.

O să-i simți pe bucovineni altfel. Dacă o să ajungi aici, o să citești prietenie în privirile bătrânilor. Dacă o să vorbești cu ei, n-o să îți vorbească asemenea unui străin, ci unui fiu. Omenia și ospitalitatea ai s-o simți imediat, căci la ei înseamnă mult să fii om.

Bucovina înseamnă mai mult de o graniță. E un spirit, care trăiește de veacuri și nu are de gând să se oprească. Când ai să ajungi aici, oprește-te, închide ochii și simte, căci Țara Fagilor are să-ți ofere mai mult decât ce poți vedea.