Fiecare oraș are istoria lui, unele sunt mai vechi, altele sunt mai noi. Cu cât istoria unui oraș este mai veche cu atât importanța și renumele lui crește în timp.
Acesta este și cazul orașului Cluj-Napoca, a cărui istorie începe în antichitate, în secolul al II-lea d.Hr când pe acest teritoriu au fost puse bazele așezări de coloniști romani „Napoca”. Povestea orașului continuă în Evul Mediu, timp în care orașul a cunoscut cea mai înfloritoare perioadă din existența sa, atunci primindu-și numele de „oraș-comoară” și ajunge până în prezent când Clujul devine capitala neoficială a Transilvaniei și cel mai mare centru informațional din țară.
Am aflat deja istoria orașului roman Napoca și cea a primelor două cetăți medievale ale Clujului, Cetatea de pe Someș și Cetatea Breslelor, iar acum vom vorbi despre cea de-a treia fortificație din Cluj-Napoca, ce există și în prezent: Cetățuia.
Odată cu intrarea Clujului sub dominație habsburgică, în anul 1717, noua conducere a considerat că vechile fortificații ale orașului nu mai sunt suficient de puternice pentru a face față noilor arme și tehnici de luptă așa că au decis construirea Cetățuiei, amplasată pe dealul de pe malul stâng al Someșului.
Potrivit volumului „Castele și Cetăți din Transilvania: Județul Cluj”, redactat de Liviu Stoica, Gheorghe Stoica și Gabriela Popa, lucrările la Cetățuie cunoscută și sub numele de Cetatea în formă de stea, au început în anul 1715 și au durat 20 de ani. Planurile ultimei cetăți medievale a Clujului au fost realizate de arhitectul italian Giovanni Morando Visconti (cel care a realizat și planurile Cetății Alba Iulia) din ordin habsburgic.
Noua cetate cu rol militar avea forma unui pentagon în ale cărui colțuri erau construite pentagoane mai mici astfel încât la final s-a obținut o formă stelară. Fortificația era mică ca și înălțime însă era protejată de șanțuri foarte adânci și ziduri foarte groase, construite din pământ și cărămidă.
Potrivit arheologilor s-a ales ca forma cetății să fie stelară pentru că această geometrie oferea vizibilitate maximă din toate părțile și permitea o coordonare foarte bună a operațiunilor militare. Acropola militară a Clujului avea cinci bastioane pe colțuri, trei porți de acces și nouă pavilioane dispuse perimetral care aveau încăperi înalte și îndeplineau diferite funcții precum: garnizoane, depozite, spații administrative și închisori.
În prezent din această cetate medievală militară a Clujului se mai păstrează doar o parte din ziduri, patru pavilioane și două porți: cea de nord și cea de est, iar reduta a fost transformată în Turnul Parașutiștilor.
Pe fațada pavilionului dinspre nord se păstrează încă o placă pe care este menționat faptul că acolo a fost executat, în anul 1848, pastorul luteran Stephan Ludwig Roth. Acesta era un învățat sas din Transilvania care a avut un rol important în Revoluția de la 1848, fiind unul dintre liderii care s-au opus alipirii Transilvaniei la Ungaria și asimilării etnice a românilor și sașilor.
Pe colina dealului a fost construit Hotelul Belvedere în perioada anilor 1970, iar în 1995 a fost înălțată o cruce imensă din fier, în locul celei distruse de comuniști în anii ’50. Crucea inițială a fost ridicată în memoria celor întemnițați aici.
