Probabil l-ai auzit deja, este un sunet ascuțit, la fel de iritant ca și cum cineva ar zgâria o tablă de scris cu unghiile. Probabil că prima dată s-a auzit din camera copilului și te întrebai ce se poate întâmpla oare acolo. Ce surpriză să realizezi că o persoană atât de mică poate produce un sunet atât de puternic și nu se trezește.
Scrâșnitul din dinți, bruxismul, este un obicei destul de des întâlnit la copii, în special la cei sub 8 ani. Este atât de des întâlnit încât începe să devină o obișnuință și să fie considerat comportament normal. Doar atunci când ajunge să prezinte o problemă de sănătate (uzură a dinților, dureri, probleme cu somnul) realizăm că este ceva serios. Totuși, profesioniștii nu sunt întotdeauna de acord cu modalitățile în care poate fi tratat bruxismul, sau dacă poate fi tratat complet. Iar cauzele pentru apariția lui nu sunt pe deplin deslușite, deși se vehiculează și posibilitatea existenței unor probleme de natură psihologică.
Scrâșnitul din timpul nopții
Termenul de bruxism provine din cuvântul grecesc bryxos, din care a derivat cuvântul ebryxa – a scrâșni dinții. A fost folosit pentru prima dată în anul 1931 pentru a descrie, în mod involuntar, scrâșnitul excesiv din dinți, încleștatul, sau frecatul dinților împreună. Mai recent a fost definit drept o activitate diurnă sau nocturnă, anormală. Această activitate, repetată în mod excesiv, poate dăuna dinților, mai ales că este efectuată involuntar, de cele mai multe ori în mod inconștient.
Copiii sunt susceptibili la diverse ticuri făcute în mod inconștient, cum ar fi mâncatul unghiilor și băgatul în gură al diverselor obiecte. Atunci când copilului i se atrage atenția asupra obiceiului căpătat, bruxismul poate fi oprit. Pe de altă parte, un copil nu se poate opri să scrâșnească din dinți atunci când doarme.
Căteva teorii asupra cărora să reflectați
La copiii sănătoși, bruxismul din timpul nopții începe, în mod normal, la vârsta de un an, imediat ce apar dinții din față. Scrâșnitul dinților poate fi cauzat și de lipsa de maturitate a sistemului neuromuscular care controlează mestecatul. La adulții tineri, peste 80% din episoadele de bruxism nocturne apar în timpul perioadelor de somn cunoscute drept etapa 1 și 2 non mișcare rapidă a ochilor (REM sau MRO) și doar 5-10% apar în stadiile de somn adânc MRO. Multe dintre aceste episoade duc către o schimbare a fazei de somn, de obicei către trezire mai rapida sau somn mai ușor.
Un factor des asociat cu bruxismul este și hiperactivitatea. La fel și amfetaminele folosite pentru tratarea deficitului de atenție tulburare de hiperactivitate. În cazul copiilor mai mari, factorii implicati în bruxism sunt fumatul, alcoolul, drogurile, medicamentele, trauma sau diverse boli. În plus, o gamă de boli au fost asociate direct cu bruxismul, cum ar fi paralizia cerebrală, sindromul Down și epilepsia.
Majoritatea copiilor scapă de bruxism pe masură ce cresc în vârstă, dar vizitele regulate la dentist, combinate cu o atenție sporită din partea părinților pot îmbunătății timpul de dispariție.
