Turcia are singurul oraș din lume care se întinde pe două continente, Istanbul. Fiind amplasată la limita dintre Europa și Asia, nu e de mirare că bucătăria turcească îmbină elemente asiatice cu cele europene. Preparatele de bază ale Turciei sunt de origine otomană, ceea ce face ca influențe ale preparatelor turcești să fie regăsite în bucătăria din balcani și cea est europeană (inclusiv la sarmalele românești). Dacă faci o vizită în Turcia, trebuie să încerci următoarele preparate.

Döner kebab

Sursă foto: © Tacettin Ulas

Kebabul vine în diferite forme și a fost creat de otomani, fiind preparat inițial pe orizontală, din carne de miel, porc sau pui. De-a lungul timpului însă carnea a început să fie așezată pe verticală pentru a se învârti pe rotisor. Este consumat nu doar în Turcia, ci și în Europa, Canada și Australia, fiind iubit de mulți pentru gustul său, prospețimea și rapiditatea cu care este preparat. Este o variantă mai proaspătă a clasicelor preparate de fast food.

Lokum

Sursă foto: © Mopane

Lokum sau Rahat Lokum este ceea ce în România este cunoscut sub numele de „rahat” (și nu în sensul peiorativ). Desertul turcesc gelatinos a fost creat tot în timpul Imperiului Otoman și s-a răspândit în toate teritoriile cucerite de aceștia. Rahatul turcesc este făcut în mare parte din curmale, fistic, alune de pădure sau arahide mărunțite și înconjurate de gelatină, deși e foarte comună și varianta cunoscută în România, exclusiv gelatinoase, de obicei aromatizate cu apă de trandafir, fistic, pergamută sau lămâie.

Baklava

Sursă foto: © Umariletisim

Există o teorie cum că rețeta de baclava turcească este de fapt o adaptare a tortului „placenta” (plăcintă) al romanilor din secolul 2 Înaintea Erei Noastre. Cea mai veche mențiune a baclavalei așa cum este preparată în prezent este din secolul 15, când Sultanul Imperiului Otoman obișnuia să servească această prăjitură în timpul Ramadanului. Baclavaua este făcută din aluat de foietaj, uneori umplut cu nucă, alteori cu fistic sau gol, însiropat în miere și cu fistic măcinat presărat peste.

Cafea turcească

Sursă foto: © Drx

Cafeaua turcească nu se referă la un anumit soi de boabe de cafea, ci mai degrabă la modul în care cafeaua este pregătită. Aceasta este mărunțită foarte fin și fiartă împreună cu apa. Astfel, rezultă o cafea puternică și cremoasă, iar după ce se toarnă în cană, zațul se lasă să se așeze, putând fi folosit chiar și la cititul în cana cu cafea. Acest mod de a prepara cafeaua a fost confirmat de UNESCO ca parte a Patrimoniului Cultural Imaterial al Turciei.

Menemen

Sursă foto: © Sergii Koval

Micul dejun turcesc este unul special, iar Menemen este unul dintre preparatele care contribuie la acest lucru. Acest fel de mâncare conține ceapă, ardei (iute și/sau gras, după preferințe), ouă și roșii. Se prepară călind ceapa în puțin ulei, apoi adăugând ardeiul mărunțit și apoi roșiile tăiate cubulețe. Ultima dată, după ce toate legumele s-au călit, se adaugă ouăle bătute ca și pentru omletă. Rezultatul este o omletă cremoasă ce poate fi mâncată pe pâine sau cu furculița.

Künefe

Sursă foto: © Adina Chiriliuc

Acest desert este unul care, din nou, își are originile în Imperiul Otoman, fiind creat în regiunea istorică Levant. Künefe este de fapt un strat de brânză proaspătă învelită într-o crustă crocantă din griș sau tăiței subțiri. După ce este prăjit, timp în care este scufundat și în sirop din zahăr, apă și esență de portocale sau apă de trandafiri, desertul este acoperit cu fistic măcinat.

Dolma

Sursă foto: © Zoryanchik

Dolma reprezintă în bucătăria turcească orice preparat cu o umplutură, inclusiv sarma (de la numele căreia provine românescul sarmale). Umplutura poate sau nu să conțină carne și este de obicei pusă în legume precum roșii, ardei, ceapă, dovlecel sau vinete scobite, pentru a face loc umpluturii. Sarmaua turcească se referă la acele preparate Dolma care sunt făcute în frunze de viță de vie sau varză. Dolma poate fi servită caldă sau rece (în general caldă atunci când conține carne și rece când nu) și cu un sos de lămâie și ou sau iaurt cu usturoi.

Pilav

Sursă foto: © Dorota Long

Pilaful românesc își are originile în preparatul turcesc cu nume asemănător: pilav. De fapt, ambele sunt derivate ale unui preparat persian. Orezul este preparat cu ajutorul diferitor condimente și a supei de pe carne (în special carnea de pui). Acesta este folosit ca garnitură și bază pentru diferite preparate nu doar în Turcia, ci și în Balcani.

Fırın Sütlaç

Sursă foto: © Ukrphoto

Numele pare greu de pronunțat în română așa că nu ne vom complica. Este de fapt o budincă de orez, coaptă, ale cărei ingrediente secrete se spune că sunt laptele proaspăt, amestecatul constant și răbdarea. Budinca este gătită inițial pe aragaz, apoi pusă în vase de lut și coaptă în cuptor până când primește o crustă aurie.

Börek

Sursă foto: © Devrim Pinar

Börek își are și el originea în Imperiul Otoman, mai precis în regiunea istorică Anatolia. Acesta este un preparat făcut tot din foi de plăcintă, precum baclavaua, însă, spre deosebire de aceasta, Börek are foile de aluat fierte pentru puțin timp în tigaie, apoi umplute cu amestec de brânză feta, pătrunjel și ulei, uns cu ou și pus în cuptor la copt. O altă variantă folosește și carne în amestecul care umple foile de plăcintă. Deși poate rămâne ca un preparat într-o singură foaie, unii bucătari aleg să răsucească foile de aluat cu umplutură, asemeni unui rulou sau a unei țigarete.